Aş fi vrut să scriu sobru şi ferm despre sărbătorirea a 10 ani de la intrarea României în NATO, dar când am văzut că la Cotroceni nu se află şi întâiul manipulator al ţării, premierul Victor Ponta, am renunţat; fără el, nici NATO nu înseamnă altceva decât un chef marinăresc cu whisky şi caviar patronat de Băsescu. Să uităm, un „cârlan frustrat” precum Ponta nu merită nici măcar atât.

Să vorbim mai bine despre cum şi-a lansat UDMR – un partid care nu-i partid, dar care participă mereu la guvernare pentru că „fără procentele lui România nu merge într-o direcţie corectă” – candidaţii la Europarlamentare. Evenimentul s-a întâmplat sâmbătă la Odorheiu Secuiesc, într-o atmosferă festivă, plină de steaguri ungureşti şi secuieşti şi n-a fost deranjat de niciun sol de pace cu o năframă tricoloră românească în vârf de băţ. A fost o petrecere în familie, cu vicepremierul Kelemen Hunor, Markó Béla, Borbély László şi Sógor Csaba pe post de staruri interpretând imnul electoral „Oh, lalea, lalea”, un soi de „Lalele, lalele” al regretatului Luigi Ionescu în variantă ceardaş.

Şi-aşa ar fi rămas, o petrecere cu cântece şi steaguri secuieşti despre care n-ar fi zis nimeni mai nimic, dacă Şogorul Csaba n-ar fi scormonit în lada cu resentimente de tip naţionalist. Plictisit de discursurile găunoase ale lui Kelemen Hunor, Markó Béla şi Borbély László, care s-au mulţumit cu „firimituri” de idei arhicunoscute în legătură cu schimbul de populaţii, precum „să aducem Catalonia şi Tirolul de Sud în Ardeal”, „Europa e liberă, hai maghiari cu toţii în ea!”, jenat de bâlbâielile astea fără priză la electoratul maghiar extremist, candidatul Sógor Csaba s-a gândit să trezească puţin din adormire asistenţa glăsuind nişte lucruri aparent fără sens: „Noi nu suntem minoritari în Secuime, noi nu suntem minoritari în Europa, cum se simt colegii noştri români în Uniunea Europeană; noi, maghiarii din Ardeal, avem dreptul să trăim în Europa. Suntem dispuşi, dacă e nevoie, să-i facem pe români să simtă cum e să trăieşti în minoritate, pentru asta vă cer ajutorul”.

Să observăm mai întâi că, în opinia Şogorului care se simte peste tot ca acasă, maghiarii sunt la Putere peste tot în Europa, spre deosebire de români, care abia dacă se pot numi europeni. Mi se pare cel puţin nepotrivit să gândeşti aşa când strămoşii tăi au venit neinvitaţi tocmai din Asia, ocupând prin forţă teritorii deja locuite – cel puţin parte din ele –, în vreme ce românii erau deja aici, chiar dacă într-o nesigură formulă mioritică transhumantă. Apoi: ce-o fi vrut să spună ameninţându-ne că o să ne facă el să simţim cum e să fii minoritar? N-am înţeles, l-o fi ameţit atât de tare Parlamentul European încât ignoră că românii din HarCov, de pildă, ştiu foarte bine cu ce se mănâncă minoritarismul în cele două judeţe? Sau s-o fi gândit să-i facă pe românii din toată ţara să se simtă minoritari... Nu pricep meandrele gândirii Şogorului.

Grav e nu că preotul ăsta reformat ne ameninţă, nu e nici primul şi nici ultimul, grav e că omul instigă la tensiuni interetnice şi, dac-ar fi după mine, aş zice că dumnealui ar trebui să simtă rigorile legii româneşti. Mai mult decât atât, un individ care-i dispreţuieşte atât de tare pe români nu merită să fie plătit de statul român cu 10.000 de euro pe lună pentru a denigra România la Parlamentul European – la fel cum a făcut alt preot reformat, Tőkés László.

Extremismul acestor „reprezentanţi” ai electoratului maghiar din HarCov ne este binecunoscut. Doar Victor Ponta şi PSD nu par a fi puşi în gardă asupra adevăratelor intenţii ale liderilor UDMR, pentru că mi-e greu să cred că un premier responsabil şi stăpân pe situaţie ar permite asemenea manifestări din partea „camarazilor” pe care i-a rugat în genunchi să vină la guvernare.

Mai există o variantă de răspuns la întrebarea „ce-o fi vrut Şogorul să spună?”: anume că românii din HarCov sunt chemaţi să simtă ce înseamnă să fie minoritari preluând funcţiile importante pe care le ocupă acum minoritarii maghiari. Adică să avem şi noi un preşedinte de Consiliu judeţean, un primar la Sf. Gheorghe, nişte directori la cele mai bune instituţii descentralizate, tot felul de alte funcţii pe care nu le poţi ocupa dacă nu eşti minoritar maghiar...

Nenorocirea e că extremismul revizionist şi autonomist al liderilor UDMR este susţinut de Victor Ponta şi alianţa PSD-UNPR-PC fără nicio logică, riscând pierderi masive de voturi din partea românilor din Transilvania. Sau, cine ştie, s-ar putea ca Victor Ponta să creadă de-a binelea în memorabila poveste spusă de Markó Béla: „E nevoie de acel 5-6% de la UDMR pentru ca România să meargă în direcţia corectă”. Dacă aşa este, dacă fără ei ne pierdem busola şi suntem nimeni în Europa, atunci ar trebui ca Ponta să-şi dea rapid demisia şi Traian Băsescu să-l numească premier pe Kelemen Hunor, Sógor Csaba sau Markó Béla, să facă ei Guvernul dacă altfel nu se poate.

Dar ca să nu rămânem cu vorbele proaste ale politicienilor maghiari în minte, voi încheia cu o observaţie de perfect bun simţ a cititoarei noastre Izelin Kinga Fekete, postată pe site-ul www.covasnamedia.ro: „Toată lumea ştie că numai din motive politice există această ostilitate dintre români şi maghiari, eu iubesc românii, nu fac diferenţe, suntem toţi oameni şi avem acelaşi Dumnezeu. Ştiu că putem să trăim împreună, trebuie voinţă şi acceptare din partea ambelor părţi”. Aşa este, doar că nu-mi dau seama cât de numeroşi sunt maghiarii care gândesc atât de frumos şi au curajul să o şi spună.