Juriul care a hotărât că Sfântu Gheorghe nu va fi capitală europeană a culturii în anul 2021 şi-a motivat decizia. În esenţă, e vorba de două lucruri: „Abordarea problemei identităţii ar putea accentua separarea între oameni, în loc să o diminueze”. Şi mai clar spus, juriul a fost îngrijorat că „respectiva candidatură s-a depus în numele unei singure etnii decât ca un proiect în care s-a mizat pe colaborare şi comunicare”.

Mai limpede de-atât nu se poate, doar cine nu vrea nu sesizează realitatea ascunsă în spatele acestor vorbe civilizate: participarea românilor la elaborarea şi susţinerea proiectului cu pricina a fost aproape inexistentă. Cei care dorm liniştiţi cu capul pe ţinutul secuiesc ca pe o pernă comodă s-au trezit, iată, că nu-i chiar totul „okos”. Nu toată lumea vede cu ochi buni separatismul etnic introdus ca metodă de presiune din partea UDMR încă din anii ’90. Mulţi parteneri români şi străini ai autorităţilor locale judeţene nu înţeleg încremenirea majorităţii maghiare din Secuime într-un proiect autonomist din care minoritatea locală românească lipseşte. S-au făcut, să recunoaştem, nişte paşi pe linia dezgheţării relaţiilor interetnice, dar ei sunt atât de timizi încât trec aproape neobservaţi.

Şi-o să vă dau un singur exemplu de lipsă de colaborare şi comunicare între majoritarii şi minoritarii locali: ideea stupidă a preşedintelui Consiliului Judeţean Covasna de a-i cere ambasadorului american la Bucureşti să patroneze o masă rotundă privind relaţiile interetnice în Covasna. Dl. Tamás recunoaşte, cu alte cuvinte, că noi, românii şi maghiarii, nu putem să ne înţelegem aici, în judeţul ăsta amărât, avem nevoie de sprijin american pentru a ne rezolva problemele. N-am văzut ceva mai compromiţător pentru ideea de convieţuire interetnică, de dezvoltare, prosperitate şi armonie locală. Dar dacă asta gândeşte şi asta exprimă ditamai şeful Consiliului Judeţean, înseamnă că aici suntem! Şi-atunci, ce pretenţii mai ai să ţi se aprobe candidatura la titlul de capitală culturală europeană?!

Sunt realităţi pe care noi le trăim, aici, în fiecare zi. Şi pe care credem că nimeni nu le percepe. Uite că nu-i chiar aşa, uite că oamenii din afara judeţului ne văd, ne judecă, ne apreciază sau ne condamnă. Nu suntem singuri pe lume, iar asta, din punctul meu de vedere, e nemaipomenit, e o gură de oxigen pentru toţi cei care se simt nedreptăţiţi şi agresaţi de autorităţile locale. Sigur, ştiu şi că până la Dumnezeu te mănâncă sfinţii, dar să privim cu optimism relaţia asta.

Şi v-aş mai spune încă ceva: decizia nefavorabilă municipiului Sfântu Gheorghe a fost luată după ce s-a descoperit tentativa de atentat cu petarde de la Târgu Secuiesc. Niciun juriu din lume nu-şi putea asuma organizarea unor suite impresionante de activităţi culturale, care presupun deschidere şi armonie, într-un judeţ în care nişte secui, membri ai unei organizaţii extremiste din Ungaria, acţionează conform unor principii care exclud deschiderea şi armonia interetnică, propunând în schimb separatism, autonomism şi alte „isme” cu caracter antiromânesc.

Iată cum separatismul promovat de UDMR şi petardele lui Beke pot face încă o dată mult rău întregului judeţ Covasna. Este o lecţie din care ar trebui să învăţăm, totuşi, câte ceva, chiar dacă unii cred că nu mai au nimic de învăţat pe lumea asta.