Vă spuneam că vom avea, cândva, un monument al victimelor represiunii procurorilor. „Cândva”-ul ăsta îl vedeam eu peste vreo 10-20 de ani. Uite că realitatea mă contrazice: „Cândva” este foarte aproape, este deja pipăibil în nişte legi ale unui Parlament dominat copios de-un condamnat şi-un urmărit penal, în nişte Ordonanţe de urgenţă ale unui Guvern dominat de apărători ai politicienilor penali, în nişte hotărâri cel puţin suspecte ale unei Curţi Constituţionale subordonate politic. „Cândva”-ul meu este, practic, acum.

Se pregătesc intens să pună piatra de temelie a acestui monument toţi politicienii penali, indiferent de partidul din care au făcut sau fac parte. Unii vor să voteze legi care să-i dea afară din puşcării chiar în timp ce îşi execută pedeapsa. Au simţit „curentul” pro-corupţi din Parlament, Guvern şi câteva televiziuni şi sunt hotărâţi să-l folosească influenţând Justiţia din închisori.

CCR a decis, recent, că miniştrii n-au a se supune decât judecăţii Parlamentului şi, indirect, a poporului la alegeri. Parlamentarii au decis de multă vreme că augustele lor persoane nu se supun niciunei judecăţi, pe ei nu-i interesează nici Justiţia, nici Europa, nici măcar votanţii care i-au trimis în Parlament nu mai sunt „stăpânii” acţiunilor lor politice. Pe ei îi interesează exclusiv să treacă vremea, să meargă leafa şi-apoi să primească pensia specială drept recunoştinţă din partea naţiei pentru eforturile depuse şi sacrificiul asumat. Eforturi să-şi ţină pleoapele ridicate în lungi şi plictisitoare şedinţe, sacrificiul însemnând repetate şi obositoare absenţe de lângă familie, copii, amante şi tot ce mai are politicianul pe lângă casă.

Aceşti miniştri, aceşti parlamentari, aceşti politicieni corupţi şi coruptibili (nu neapărat toţi la grămadă, ci doar cei care nu înţeleg nicicum ce înseamnă cu adevărat să fii în slujba alegătorilor) sunt „monştrii” pe care lenea noastră ancestrală i-a transformat din nişte „nimeni” în „reprezentanţi ai poporului”, singurii în măsură să decidă ce e bine, ce e rău, ce e drept şi ce e nedrept în ţara noastră. Ei ne hotărăsc destinele, lefurile, ei ne spun de ce, pentru cine, cât şi cum trăim. Ei sunt oamenii care ne pot schimba nu doar trecutul, dacă le trece prin cap vreo idee, ci şi prezentul şi viitorul.

Pe mâna acestor nevrednici politicieni ne-am dat nu doar nevrednicele trupuri şi minţi, pe mâna lor am dat soarta ţării pentru următorii patru ani. Gândiţi-vă bine la asta şi nu vă miraţi dacă la viitoarele alegeri, în faţa Parlamentului (nu-i pot spune Casa Poporului, pentru că nu e a poporului) va răsări monumentul victimelor „instituţiilor de forţă” pe care le reclamă acum, cu orice prilej, şefii aleşilor noştri.

Şi pentru ca blasfemia să fie întreagă, preşedintele Senatului, care se pregăteşte intens să devină preşedintele interimar al României după ce-l vor trimite definitiv în ţara lui pe neamţ, declară fără să-i tremure vocea că politicienii corupţi închişi de procurorii DNA au un statut asemănător victimelor represiunii comuniste de după 1945. Păi, dacă-i aşa, să nu le facem şi lor o statuie, un monument, nişte plăci comemorative, acolo?! „Aici a muncit, a dormit şi a scris lucrări ştiinţifice Dan Voiculescu, luptător pentru adevăr şi dreptate în timpul represiunii procurorilor din anii 2010”. Şi alţii, şi alţii, lista-i lungă. Să aibă aceşti nedreptăţiţi ai unor regimuri criminale cu ce să se mândrească în faţa nepoţilor, că de averile lor oricum nu s-a ocupat nimeni...

Dar asta nu-i tot. La o importantă adunare a Asociaţiei municipiilor din România, dominată şi ea de aceleaşi triste figuri de politicieni cu viitor monument, o prea distinsă doamnă s-a erijat în reprezentanta „victimelor-primari”. După miniştri, senatori şi deputaţi, urmează primarii în rol de victime ale represiunii DNA. „Oamenii ăştia nu mai au curajul să semneze nici un document de frica procurorilor” – a trilurit prea-distinsa. Foarte urât din partea lor, asta înseamnă ori că-s proşti, ori că-s ticăloşi – aici s-ar verifica zicerea unui onorabil şef de comisie parlamentară.

Dar mie mi se pare că victimizarea „călăilor” e prea de tot. De fapt, singurele victime inocente suntem noi, cei care suportăm toată mascarada asta mediatică şi care-i plătim pe toţi cei care-şi bat joc de adevărul şi dreptatea din ţara asta.

(Dumitru Manolăchescu)