Ne şcolim, mai nou, de pe la cinci ani. Ştiu nişte copilaşi care se uită nedumeriţi la mine când îi întreb „cum a fost la şcoală?”. Unul din ei are puţin peste cinci ani şi nu prea înţelege ce se-ntâmplă cu şcoala asta. Pregătitoare pentru ce? Făcea aceleaşi lucruri la grădiniţă... Nu înţeleg nici părinţii lui, nici bunicii. Nu înţeleg nici eu ce vrea de la ei sistemul nostru educaţional, plin de găuri negre ca un caşcaval.

Încearcă să ne lămurească două deputate liberale, doamnele Claudia Boghicevici şi Raluca Turcan, care au iniţiat o modificare a unui articol din legea Învăţământului. Conform acestei modificări, programul „Şcoala după şcoală” va fi accesibil tuturor copiilor până în clasa a IV-a, dacă părinţii îşi doresc acest lucru. Până la votarea modificării în cele două Camere ale Parlamentului (a trecut, tacit, de Camera Deputaţilor, mai trebuie votată şi în Senat), doar copiii din familii defavorizate aveau dreptul să se înscrie în acest program. Normal, Guvernul nu găseşte niciodată bani pentru învăţământ, dar e extrem de sensibil la tot felul de pomeni electorale fără cap şi fără coadă, fără finalitate într-o societate prost gândită şi prost alcătuită cum este cea românească.

Practic, deci, e vorba ca părinţii unui copil care accesează acest program să primească nişte bani de la Guvern, mai exact tichete în valoare de 200 de lei, bani folosiţi pentru plata orelor de după şcoală. V-am spus că ştiu despre ce-i vorba din surse apropiate, aşa că uite cum arată un program de ăsta acum: *părinţii duc copilul la şcoală dimineaţa pe la 8. Copilul stă la şcoală până pe la ora 11, timp în care nu prea ştie ce face, dar se presupune că face ceva care-i foloseşte mai târziu. Dacă după ora 11 vrea la Şcoala după şcoală, intră în acest program care presupune să mănânce ceva şi să stea pe un scaun până pe la ora 14. După care e musai ca părinţii să-şi ia odraslele acasă. Deci şcoala asta de după şcoală ţine câteva ore, vreo 4 în cel mai bun caz, după care... pa şi pusi, ne vedem mâine!

Aici urmează nişte întrebări: ce fac cu copiii ăştia nişte părinţi care muncesc de la orele 8 sau 9 dimineaţa până pe la 5-6-7 seara?! Sunt o mulţime de părinţi care au acest program de muncă infect, cum se duc ei să-şi ia copiii de la şcoală şi cu cine-i lasă de la prânz până când ajung acasă? Bun, bunicii sunt o soluţie, dar nu toţi copiii au bunici în stare de funcţiune... Şi-atunci? Angajăm o persoană care să se ocupe de problemă. E nemaipomenit, numai că asta înseamnă un program de 4 ore pe zi pentru persoana respectivă, care costă în jur de 5-6 sute de lei pe lună, în oraşele mari chiar mai mult. De unde iei banii ăştia, ţi-i dă guvernul României? Să fim serioşi, guvernul n-are nici cea mai mică intenţie să ajute părinţii, copiii, oamenii cu probleme reale. Guvernul trăieşte şi munceşte pentru el şi-ai lui, n-are treabă cu educaţia copiilor, sau cu liniştea şi siguranţa părinţilor. Cu toate că se laudă peste tot cu marile realizări economice, cu excedent bugetar cât să-i sature pe toţi românii, guvernul nu găseşte bani nici măcar pentru a recompensa, conform legii, elevii cu rezultate foarte bune la învăţătură; primăriile patriei dau din colţ în colţ, n-au fonduri pentru genul ăsta de recompense, iar guvernul s-a spălat pe mâini de asemenea sarcini, le-a băgat pe gât administraţiilor locale, să se descurce cum or putea! De unde, aşadar, bani pentru nişte amărâţi de la şcolile pregătitoare?!

Pentru cine crede altfel, iată ce spune guvernul Ponta despre această sumă introdusă într-o modificare a Legii Învăţământului: „această măsură ar duce la cheltuieli cu 70% mai mari şi nu putem susţine această propunere legislativă”. Păi nu?! Pentru orice se găsesc bani în ţara asta, mai puţin pentru Învăţământ, Sănătate, Infrastructură... Premierul a aruncat, pur şi simplu, cu miliarde de euro în autorităţile locale, doar-doar îi sensibilizează pe primari pentru voturile de anul viitor. Dar nu găseşte bani pentru susţinerea unui program care ar ajuta sute de mii de copii din familii sărace şi alte sute de mii de copii ai căror părinţi nu au, pur şi simplu, cu cine să-şi lase copiii după cele câteva ore de la „pregătitoare”.

Cam aşa stă situaţia la această oră, se aşteaptă dezbaterile şi votul din Senat. Chiar dacă guvernul spune „nu”, Comisia de învăţământ a avizat favorabil propunerea legislativă. Să vedem cum vor înţelege senatorii să facă, în sfârşit, ceva pentru copiii noştri şi părinţii lor. Dacă aceşti copii ar putea vota, problema s-ar rezolva extrem de repede, guvernul ar găsi imediat bani...