EDITORIAL. Scenarii de film suprarealist
Escaladăm un Everest al scenariilor. Can-can-iştii l-au filmat pe imprudentul premier Grindeanu la un restaurant super-select din Capitală, însoţit nu de soţia de la Timişoara, ci de doi berbeci cu trecut penal şi trei domniţe – prilej să remarc că efectul Dragnea-Tăriceanu de la instalarea la Palatul Victoria se simte (ţineţi minte scena în care l-au condus pe holurile Palatului...). De-aici încolo se pot pune o groază de întrebări: *Cine i-a dat drumul din „cuşcă” cumintelui Grindeanu? *A făcut-o de capul lui, sau l-a mânat la cârciumă, plantându-i şi fetiţele, chiar Liviu Dragnea sau cineva apropiat lui? *Se ceartă de-adevăratelea Dragnea cu Grindeanu sau aparenta răcire a relaţiilor este praf în ochi pentru derutarea adversarilor? *Nu cumva scena este o farsă pusă la cale de cei doi tocmai pentru ca Dragnea să poată avea un motiv moral să-l debarce pe Grindeanu, pozând apoi în binefăcătorul şi salvatorul naţiei?
O mulţime de scenarii posibile. Nu ştiu dacă vreunul se va dovedi real sau măcar fezabil. Nu mai cred demult în sinceritatea politicienilor, cu atât mai puţin în sinceritatea şi onestitatea unor lideri PSD. Dar să urmărim, totuşi, un fir logic:
Strada cere schimbarea Guvernului, nu doar demisia lui Ciordache de la Justiţie. Şi Strada e supărată rău. Imposibil ca Dragnea şi cei de lângă el să nu ţină seama de revolta tinerilor. În mod normal, dacă n-ar fi atât de orgolios, Dragnea l-ar retrage pe premierul Grindeanu, ar găsi rapid 20 de miniştri noi sau vechi şi-ar pune un nou premier. Nu ştiu dacă asta ar fi în favoarea sau în defavoarea românilor, dar în momentul ăla revolta Străzii chiar n-ar mai avea rost. Scena de aseară ar pica perfect pentru a motiva moral un asemenea gest: „Domnule, băiatul ăsta s-a făcut de râs, s-a afişat cu cine nu trebuia, îl dăm jos”.
N-aş merge, totuşi, pe varianta asta. Pur şi simplu, nu cred că Grindeanu se poate comporta ca un viţel dus la tăiere. Nu cred că poate accepta un asemenea afront, o asemenea umilinţă pentru binele partidului. Mai degrabă aş zice că totul a fost o „întâmplare” pregătită de nişte tipi care-i pupă şi picioarele jupânului de Teleorman. Cu ştiinţa lui? Poate da, poate nu.
Până una-alta, sutele de mii de oameni care ies în stradă şi cer demisia Guvernului mai au de luptat, de stat în frig, de consumat nervi şi creier, totul cu un singur scop: ochii pe Guvernul în care nu mai au încredere nici de doi bani. Cât va ţine mişcarea asta protestatară? Nici măcar ei nu ştiu. Cu siguranţă, dacă Liviu Dragnea ar zice „Gata, am înţeles mesajul, schimbăm guvernul”, totul s-ar încheia – cel puţin până la următoarea ticăloşie guvernamentală. Nu cred, însă, să asistăm prea curând la „minunea” asta. Interesele sunt prea mari, prea complexe, liderii PSD-ALDE se cred binefăcătorii naţiei şi n-ai cum să presupui că nişte binefăcători se lasă convinşi să plece de la praznic cu burta goală.
Restul sunt poveşti: buget nerealist, depăşirea deficitului bugetar, promisiuni riscante... Cine să le mai bage-n seamă când în buzunarul oamenilor se strecoară în plus câteva sute de lei?!
(Dumitru Manolăchescu )