Rememorând în fiecare seară patimile Mântuitorului, ne trezim durându-ne patimile noastre. Privim în jur şi vedem cum se închină politicienii la icoane care nu au nimic sfânt, încercând să cumpere benevolenţă şi să-şi motiveze minciuna, ticăloşia şi falsul. Îi vedem şi-i lăsăm în plata Domnului, chiar dacă ne-ar place să-i vedem plătind aici, pe lumea asta, pentru faptele lor.

Patimile noastre nu sunt patimile Mântuitorului. El a pătimit pentru noi, jertfindu-şi trupul în miliarde de lumini care alcătuiesc Calea şi Viaţa a miliarde de credincioşi. Noi pătimim pentru nimicuri care nu ne duc nicăieri.

România nu este în război. Românii, în schimb, se pregătesc de război între ei, vegheaţi de icoane false, de argumente false, de politicieni falşi. O duritate nemaiîntâlnită nici măcar în politică îi desparte pe români: declaraţii de război, ameninţări cu moartea între primii oameni în stat. Primul ministru se refugiază la Ministerul Apărării pentru că se teme de înregistrări şi manipulări. Preşedintele e dat în judecată de o cohortă de pesedişti. Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac! Cei duşi la „biserica” politicii ştiu că e un război de imagine, un joc. Ceilalţi... Ceilalţi suferă şi-i iau în serios pe Ponta şi pe Băsescu.

Dar e Săptămâna patimilor noastre, nu ale lor. Ei nu pătimesc, ei lucrează pentru eternizarea pătimirilor noastre. Numai că în Săptămâna asta iertăm şi noi greşiţilor noştri, drept pentru care ar trebui să găsim atâta putere să ne bucurăm de lucrurile care contează cu adevărat: ochii curaţi ai copiilor, sănătatea familiilor noastre, viaţa noastră cu tot ce are bun şi frumos în ea. Lăsaţi-i pe ei şi bucuraţi-vă de voi!

Urarea mea sinceră este ca sărbătoarea Învierii Domnului să vă aducă primăvara în ochi şi în suflet!