Am bănuit că o s-avem parte de distracţie maximă în acest an electoral. O distracţie care ne va costa pe fiecare dintre noi mai mult decât ne imaginăm dar, la urma-urmei, şi dacă ne-am fi fus la un spectacol de circ tot ne-ar fi costat biletul... E drept, mult mai puţin şi ne-am fi bucurat cu toată inima, fără reţineri şi fără să facem socoteli meschine: cât am dat, ce-am primit, cât dau acum, ce voi primi peste câteva luni.

Miercuri noaptea s-a terminat procedura înscrierii partidelor şi persoanelor la Biroul Electoral Central pentru alegerile din 25 mai la Parlamentul European. Cu un an sau doi în urmă nu mi-aş fi închipuit că alegerile astea vor naşte atâtea pasiuni, atâta vânzoleală, atâta patimă, atâta interes. Între timp, însă, oamenii descurcăreţi din politica românească au descoperit că la PE se plăteşte bine chiar dacă nu faci trafic de influenţă ca Adrian Severin. Câştigi acolo mult mai mult decât în Parlamentul Naţional şi nici nu ai atâta răspundere, nu te trage presa de limbă în fiecare clipă şi nu dai socoteală unor nechemaţi ajunşi şefi de camere, de trotuar politic, de grup de interes mai mic sau mai mare. Nici măcar nu trebuie să ştii limba română, acolo oricum se traduce totul, aşa că d-na Grapini va fi fericită să poată stâlci în voie limba ţării care a trimis-o în Parlamentul European.

Astea şi multe altele i-au făcut pe români să se-nghesuie la înscrierea pe listele de candidaţi. BEC este o instituţie care are de lucru doar din când în când, dar şi când lucrează... apoi lucrează, nu se-ncurcă. Zilele trecute, ultimele înainte de închidere, s-a dat drumu’ la toţi nebunii, cu sau fără acte-n regulă. Mai întâi a venit Tribunul, Românul Mare Corneliu Vadim Tudor, salvatorul de neam şi de gintă latină. A depus listele şi-a dat să plece, dar nu l-au lăsat ziariştii: „Ce faceţi, că uite-acum vine şi dl. Funar să depună liste din partea PRM?”. Atât i-a trebuit lui Vadim, l-a făcut troacă de porci şi nebun pe Ghiţă Funar. Care nu s-a intimidat şi-a depus şi el listă din partea PRM. Aşa că BEC va judeca două liste de candidaţi ale aceluiaşi partid...

O altă nebunie, cu un actor şi scriitor de talent, care însă în politică s-a făcut de tot râsul, ajungând un biet comediant. De Mircea Diaconu e vorba. Lui Agenţia Naţională de Integritate i-a spus cu mult timp în urmă că nu poate candida din motive clare de incompatibilitate. Omul n-a prea înţeles, s-a apucat să strângă 100.000 de semnături prin Bucureşti (acţiune riscantă din punct de vedere moral, pentru că a minţit lumea vânzându-şi talentul de actor, nu pe cel de om politic, care este nul) şi s-a dus cu ele la BEC, unde s-a înscris ca independent, după ce a dat bir cu fugiţii din PNL-ul adorat cu doar câteva săptămâni în urmă. Acum aşteaptă să zică BEC ce va zice şi dacă n-o să zică ce-i place, va ataca decizia în Justiţie... O juca Diaconu într-o piesă de teatru şi noi n-am aflat? Vom vedea, pare mai degrabă un acces prelungit de narcisism politic din partea unui om care încă n-a aflat că şi-a ratat, cu această ocazie, ambele cariere.

De fapt, aici e vorba de respectul faţă de lege şi faţă de instituţii. Respect care nu există la nivelul Guvernului, al premierului, al liderilor partidelor aflate la Putere, al preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului. Şi-atunci de ce i-am cere lui Diaconu sau lui Akos Mora, alt senator declarat incompatibil inclusiv de ÎCCJ şi Curtea Constituţională, să respecte legea şi instituţiile statului?

Sondajele sunt şi mai hazoase, vezi tot felul de cifre şi te-ncurci în ele, unele „case” îi ajută pe Ponta şi-ai lui, altele pe cei din Opoziţie. Toate îl dau pe Victor Ponta pe primul loc la capitolul „încredere”, la mare distanţă de locul doi. Cum să ai încredere în Victor Ponta?! Cine vrea să-l termine politic forţându-l, prin sondaje, să candideze la Prezidenţiale, unde va pierde? Cred că nu va trece mult timp şi vom afla.