Teoretic, o campanie electorală ar trebui să scoată din candidat tot ce e mai bun. Practic, nu de puţine ori se-ntâmplă exact invers: obligat să vorbească prin presă, pe la radio, pe la tv, candidatul îşi dă singur cu stângu-n dreptu’, dezvoltă inabil idei bine ascunse de uzul public, aduse în faţa alegătorilor ca noutăţi de politică economică, financiară, socială, etnică. Fenomenul se-ntâmplă peste tot în ţară, deci şi în Sfântu Gheorghe.

La noi, desigur, problemele importante sunt cele etnice, în rest le-avem pe toate, trăim bine, avem locuri de muncă suficiente, salarii şi pensii decente, drumuri şi trotuare nemaipomenite, ne lipseşte „bătălia” etnică. Fie şi în vorbe, dar bătălie să fie! Cel mai curios este când lupta asta se duce între doi candidaţi români, asistaţi de candidatul maghiar, care, elegant, nu se bagă. Ce vrea, de pildă, unul din candidaţii etnici români la funcţia de primar de municipiu reşedinţă de judeţ? Vrea „spor de HarCov” pentru toţi românii trăitori şi muncitori în judeţele Covasna şi Harghita. Cu alte cuvinte, un profesor, un medic, un jurnalist de etnie română „paraşutat” de soarta crudă şi nedreaptă în Covasna ar trebui să primească un spor la leafă pentru că e român! Adică discriminat, dezavantajat, marginalizat din start! Aţi priceput, domnilor de la CNCD? V-am spus de multă vreme că noi, românii din HarCov, suntem cei marginalizaţi şi discriminaţi, nu maghiarii, dar nu m-aţi crezut. Acum uite că aflaţi acelaşi lucru din discursurile oficiale dintr-o campanie electorală menită să dea un primar care să nu-i discrimineze nici pe maghiari, dar nici pe români...

Dacă nu mă trădează memoria (şi nu mă trădează de data asta), în campaniile electorale de prin anii 2000 se punea aceeaşi problemă, în aceiaşi termeni: daţi-le românilor din Harghita şi Covasna un spor la leafă pentru condiţii grele de viaţă şi muncă! Indiferent ce fac, cât şi cum lucrează, românii ar trebui să aibă dreptul la acest spor. Păi, nu? Cum să atragi românii spre judeţul Covasna altfel decât oferindu-le un spor la leafă?! La urma-urmei, Covasna şi Harghita sunt un fel de „batalion disciplinar” pentru români şi un „Eldorado” pentru maghiari... Trăsnaia candidatului la Primăria Sfântu Gheorghe este cu atât mai aiuritoare cu cât se repetă la interval de vreo 20 de ani, având aceiaşi mentori – membrii unui partid politic care se doreşte din nou în capul mesei la viitoarele alegeri parlamentare, de „locale” nici nu se mai pune problema, astea sunt deja câştigate de respectivul partid, blindat cu primari luaţi cu japca de la celelalte formaţiuni politice.

Am mai reţinut o zicere istorică a aceluiaşi candidat, din aceeaşi dezbatere electorală de la postul local de radio de limbă română: „În echipa mea am numai români adevăraţi”. Nu mă interesează numele celor din echipă, ci impunătoarea expresie „români adevăraţi”. Nu e prima oară când o aud şi nu e prima oară când nu o înţeleg. Ce-o fi însemnând, în mintea celor care o folosesc, sintagma „român adevărat”?! Ce calităţi are românul ăsta? Daţi-mi voie să ghicesc: cu siguranţă, este membru activ al acelui partid nemuritor. Cu siguranţă, îşi apără sărăcia, şi nevoile, şi neamul... Vorbeşte mult, face puţin şi nu are nicio urmă de sânge unguresc călător prin artere. Şi-ar vopsi în roşu, galben şi albastru şi părul din cap dacă nu s-ar gândi că asta i-ar expune fiinţa la represalii de natură etnică.

Asta să fie imaginea „patriotului naţionale”, cum îi zicea Caragiale? Uite că pentru unii asta e. Îmi rămâne doar să sper că aceşti „patrioţi” sunt la fel de mulţi, sau la fel de puţini, ca maghiarii care îşi doresc un teritoriu secuiesc autonom din care să dispară elementul românesc. Echilibrul este important, asta o ştim cu toţii, iar eu exact la acest echilibru mă refer.