În fond, aceasta-i întrebarea: ce-şi doreşte poporul român de toate etniile, vârstele, profesiile şi clasele? O Republică a Procurorilor, sau o Republică a Hoţilor? Pentru că acolo suntem, la o nouă împărţire a celor vreo 20 de milioane de români. Dacă îl ascultăm pe Tăriceanu Anton Popescu Călin, omul ăsta tocmai ne-a salvat să fim înghiţiţi de o Republică a Procurorilor, profund dăunătoare sănătăţii tuturor hoţilor politici din România.

Despre Tăriceanu am nişte păreri foarte proaste. Le am demult, de pe vremea când mi-l arăta cu degetul un amic pe care-l însoţeam întâmplător pe culoarele Casei Poporului: „Uite-l pe Tăriceanu, ăsta e cel mai nevertebrat, fricos şi mincinos liberal pe care-l cunosc”. Pe-atunci Tăriceanu nu era nimic, după câteva luni a devenit prim-ministru, spre stupoarea amicului. Nu mi-a trebuit multă vreme să-mi dau seama că aşa era, pe Tăriceanu îl bătea vântul rău de tot, plus că n-avea nici o treabă cu liberalismul, omul era un oportunist feroce încă de pe-atunci. S-a conservat perfect până în ziua de azi, nici măcar n-a îmbătrânit prea mult în toţi anii ăştia, semn că nu-l ating frământări de conştiinţă şi zbateri existenţiale.

Speriat de „recolta” procurorilor DNA şi DIICOT şi mai ales de posibila cercetare penală a lui Vosganian, care îl atinge nu doar în amorul propriu, ci şi la siguranţa personală, Tăriceanu a motivat respingerea de către Senat a cererii de încuviinţare a urmăririi penale în cazul Varujan într-o manieră care îi pune, o dată în plus, sub semnul întrebării nu doar sinceritatea demersului spre o democraţie de tip liberal, ci şi propria inteligenţă: „Un vot al senatorilor în favoarea aprobării cererii DIICOT ar fi deschis calea spre transformarea României într-o Republică a procurorilor”.

Ceva mai stupid, mai idiot şi mai nepotrivit pentru un politician responsabil, ditamai preşedintele Senatului, n-am auzit: Republica se opreşte la Varujan Vosganian? „Nobelul” armean are statut special, se interzice cercetarea mandatului său de ministru al Economiei? Nu mă-nnebuni, Antoane, ţi s-ar părea mai potrivită pentru poporul pe care-ai jurat să-l aperi şi să-l respecţi o Republică a hoţilor? Pentru că, poate c-ai aflat între timp, dacă nu-s puşi la treabă procurorii, intră în scenă hoţii de toate soiurile, etniile şi calibrele. De la găinari, la hoţii politici de felul celor pe care-i ţii sub protecţia Senatului şi a partidului pe care-ai încercat să-l formezi şi nici măcar atât n-ai reuşit, până şi asta te-a depăşit. Pe înţelesul matale, coane, cu toate că s-ar putea să nu pricepi nici asta: alternativa românească de moment la Republica Procurorilor este Republica Hoţilor. Altă soluţie nu există. Poate va fi, într-un viitor oarecare, când ţara asta va scăpa de cei ca tine. Dar acum nu e!

Cât de rupt de realitate poţi să fii ca să declari asemenea tâmpenii?! În timp ce Tăriceanu se lansa în asemenea afirmaţii, Vosganian era luat la ţintă şi de ANI, care s-a hotărât să-i numere banii, şi de Curtea de Conturi, care a descoperit mari nereguli ale fostului ministru al Economiei în ministerul pe care l-a condus: cheltuieli fără bază legală, finanţări ilegale ale unor firme. Să vedem ce-o fi şi cu astea, şi-o fi băgat Băsescu coada şi-aici, o fi şi ăsta un „proces politic”?! Ofensiva fostei USL, care se laudă că trăieşte, împotriva statului de drept şi democraţiei liberale este evidentă pentru oricine poate să vadă dincolo de aparenţe, de minciuni şi vorbe goale. Din păcate, electoratul uită repede, momentul astral 16 noiembrie 2014 e deja îngropat, PSD îşi vede liniştit de drum, Ponta jubilează, Media manipulează... E la modă piesa de teatru „Denunţătorul e portocaliu”, reprezentaţia a început cu sala plină şi strada goală, se joacă-n draci, actorii şi figuranţii se dau în spectacol, se fluieră, se-njură, se judecă, se condamnă, se (auto)denunţă. Ce se-ntâmplă în culisele patronate de PSD nu mai interesează pe nimeni.

De la Vosganian ni se trage, totuşi, şi-un lucru bun: Comisia Europeană a mai găsit un motiv să nu ne scape de Mecanismul de Cooperare şi Verificare. Ar fi fost un dezastru dacă ne-ar fi retras acest hulit MCV, nu mai exista nici un control pe Justiţie şi tot mai mulţi observatori au înţeles că drumul nostru spre democraţie şi stat de drept nu este definitiv marcat. Cu PSD la cârmă şi Iohannis şters ne putem rătăci uşor, traseul nu-i deloc sigur. Aşa că, mulţumim maestre, ne-ai făcut un serviciu. Fără să vrei, e drept, nu la noi te gândeai când îţi şantajai colegii cu Biblia şi rugăciunile, dar nici nu mai contează!

Ar trebui să vă mai spun un singur lucru pe tema asta: nu-mi place ideea unei Republici a procurorilor, atentează la unul din puţinele motive pentru care aş fi în stare să mă simt un român mândru, dar recunosc că, dacă n-ar fi altă soluţie, dac-ar fi să aleg pentru mine şi familia mea între un stat al procurorilor şi unul al hoţilor, aş alege fără nici o ezitare prima variantă.