Titlul de „Cetăţean de onoare al comunităţii româneşti” din judeţul Covasna nu este decât o replică. Onorantă, desigur, dar o replică. Cu vreo 10 ani în urmă, Forumul Civic al românilor din Har-Cov a simţit ca pe o nedreptate puţinătatea românilor cărora Consiliul Municipal Sf. Gheorghe le acorda Premiul „Pro Urbe” şi a hotărât să-şi creeze propriile premii. Din această frustrare s-a născut un titlu, cel de „Cetăţean de onoare al comunităţii româneşti”, acordat cu parcimonie la început şi cu prea multă largheţe odată cu trecerea anilor.

Oarecum ciudat, nu pentru că oamenii care îl primesc nu l-ar merita –  departe de mine să-i judec, unii dintre ei au fost şi încă sunt adevăraţi stâlpi ai comunităţii româneşti covăsnene –, ci pentru că gestul merge spre bagatelizare. Nu ştiu câte premii „Pro Urbe” acordă autorităţile udemeriste din Covasna, dar cetăţenii maghiari sunt oricum masiv majoritari, având şi o oarecare istorie locală în spate, aşa încât 10 premii pe an la ei n-ar fi nicio problemă. Dar la noi?! Cei care se ocupă de „judecarea” contribuţiei româneşti la progresul şi prosperitatea comunităţii vor fi nevoiţi să „sape” din ce în ce mai adânc, să cerceteze din ce în ce mai lax, cu un îndoielnic spirit critic, activitatea depusă în slujba comunităţii.

Mai există o problemă: cantonarea în „jurul vârstei de 70 de ani”. Există o logică a acestui demers, nu-i greu de înţeles la ce s-au gândit iniţiatorii acum 10 ani, numai că acum vârsta poate începe să devină o povară. Adică de ce n-ar merita acest titlu şi un român de 40 sau 50 de ani, dacă viaţa lui în slujba comunităţii covăsnene a fost pilduitoare? De ce să aşteptăm să se ramolească omul gândindu-se, cu jind, la ziua în care va primi mult doritul titlu?!

Prin urmare, aş face două propuneri celor care se ocupă îndeaproape de acordarea titlului cu pricina: 1. Să coboare limita de vârstă a premiaţilor, pentru că „munca în folosul comunităţii” este la fel de onorantă şi benefică şi la 50, şi la 70 de ani şi 2. Să considere că toţi românii care au rezistat şi continuă să reziste încercărilor cu care viaţa îi confruntă în cele două judeţe din inima României merită să primească titlul de „Cetăţean de onoare al comunităţii româneşti”. În lipsa altor criterii solid critice, rezistenţa şi continuitatea pot fi, în opinia mea, determinante în judecata de valoare asupra membrilor comunităţii româneşti.