După ultimele ieşiri în presă ale unor critici născuţi din nobilă stirpe liberală aflăm că nimeni nu-i destul de bun pentru a ajunge primar sub sigla acestui mare partid. Altfel spus, atât membrii de vază, cât şi electoratul comun de dreapta sunt atât de preţioşi şi pretenţioşi încât ar avea nevoie de nişte candidaţi la alegerile locale ieşiţi din spuma mării, eventual nenăscuţi sau extratereştri. Oricare alţii în afara acestor categorii au bube-n cap şi trag după ei păcatul ancestral: acela de a fi om, deci supus greşelii. Şi îndoielii. Trestie-n vânt, cum spunea Saint Exupery.

Ce mi se pare interesant este că nu acelaşi lucru se cere de la candidaţii partidelor de stânga, PSD, UNPR, ALDE. Aici poate candida oricine, electoratul acestor partide suportă orice, nu contează că ai fost în puşcărie, că eşti urmărit penal, că eşti incompatibil dovedit, că ai fost condamnat cu suspendare sau fără. Alegătorii de stânga te aleg cu ochii închişi, fără nicio reticenţă, conform unui principiu inoculat amatorilor de puşcăriaşul Voiculescu cu ceva ani în urmă: „Toţi sunt o apă şi-un pământ, toţi sunt corupţi, măcar noi alegem unul care promite şi care ne dă ceva...”.

Astfel, în vreme ce la PNL nimeni nu-i prea bun pentru marele partid, la PSD poate candida oricine are suficienţi bani pentru a-şi susţine campania. Pe candidatul Ludovic Orban l-au luat procurorii de la DNA, pe bune sau nu urmează să vedem. Criză devastatoare! Dezastru uriaş! Implozie! N-a fost nimic din toate astea, dacă exceptăm râsul nefiresc al co-preşedintei Alina Gorghiu, scuzat oarecum de starea ei emoţională incertă de viitoare mămică. Liberalii şi-au găsit repede, pentru că nici n-aveau timp s-o lălăie cu adunări populare şi conferinţe savante, un alt candidat: Marian Munteanu.

Să remarcăm trei lucruri: 1. Fostul lider al studenţilor din Piaţa Universităţii are notorietate şi, probabil, va reuşi să atragă la vot tinerii şi mai puţin tinerii care ştiu ce-a însemnat „golaniada” anului 1990, oameni care altfel poate n-ar fi votat. Asta poate însemna mult pentru alegerile din Capitală. Cu condiţia ca liberalii să-l sprijine cu toată convingerea şi cu toate resursele pe Marian Munteanu, iar acesta să se implice cu toată convingerea şi cu toate resursele (legale!) în campania electorală. Important mi se pare să nu cedeze la atacurile împotriva lui, care vor veni din toate părţile. Altfel... Gabriela Firea scrie pe frunţile bucureştenilor! 2. Venerabilul Quintus, dar şi alţi fruntaşi liberali foarte puţin activi în politica momentului, consideră candidatura lui Munteanu drept o înfrângere pentru PNL. Poate fi gândită şi-aşa dacă suntem plini doar de orgolii liberale, nu şi de un necesar simţ pragmatic. Ce alte soluţii ar fi avut PNL pentru Bucureşti? Nici una viabilă, credeţi-mă. „Rezerva de cadre”, cum se numeau altădată eşaloanele doi şi trei ale PCR, este nesemnificativă, goală puşcă la PNL. N-au oameni, nu ştiu de ce, dar n-au. La umbra „marilor” seniori liberali nu mai creşte nici măcar iarba... Aşa că le-aş face domnilor Roman, Preda şi celorlalţi liberali pur-sânge semnul ăla de „ciocu mic”... 3. A uitat lumea de tot mesajul clar transmis de manifestanţii Colectiv, cei care au schimbat nu doar un guvern păcătos, ci au cerut o altfel de politică? Vrând-nevrând, asta fac acum liberalii, obligaţi de situaţie. De ce să-i condamnăm pentru că încearcă să împace PNL-ul cu o parte a societăţii civile din Capitală?!

Şi-atunci, de ce să nu-i dea liberalii o şansă unui om căruia nu i se pot pune în cârcă prea multe rele? Sigur, adversarii politici, împreună cu „amici” liberali din interior şi presa aparţinătoare au început să sape şi să găsească lucruri: Marian Munteanu a simpatizat cu legionarii în tinereţe, a fost prieten cu Virgil Măgureanu, a făcut nu ştiu ce partid, s-a dus cu Gorghiu şi Gâdea să se roage în America... Cum am spus deja, liberalii sunt obligaţi de „presa atomică” (aşa numesc eu presa care arde totul în cale, după ea nu mai rămâne nimic...), de electoratul buimac, dar şi de propriile neputinţe să aducă în prim-plan doar figuri neîntinate, neîncepute, cavaleri fără prihană şi reproş, arhangheli şi apărători ai Credinţei şi-ai Neamului (aici, la Credinţă şi Neam, e acuzat Munteanu de legionarism?!). Dacă ai 50 de ani şi-un trecut anti-comunist, anti-fesenist şi anti-Iliescu, dar ai fost prezent la o manifestare cu iz legionar, s-ar putea să nu fii suficient de bun pentru pretenţiosul electorat de dreapta. Ce nu pricep eu este de unde ar trebui scoşi sfinţii candidaţi liberali pentru a fi pe placul unei drepte atomizate?!

Avantajaţi de gândirea asta liberală masochistă, pesediştii vor avea câştig de cauză la alegerile locale. Tot căutând candidaţii perfecţi, pe care oricum nu-i vor găsi, liberalii se vor trezi copleşiţi de lipsa de inhibiţii şi pretenţii a electoratului de stânga, care se va mulţumi cu unii care promit „să facă totul”, să dea tot ce-şi doreşte poporul şi să nu ia nimic, nici măcar taxe şi impozite; un electorat care, după cum ne arată sondajele, nu este deranjat de primarii corupţi dacă ăştia mai fac câte ceva şi pentru comunitate. Nu-i judec pe alegători, dar nici nu pot să nu constat că pretenţiile pe care electoratul le are de la liberali sunt disproporţionate faţă de cât şi ce poate oferi la această oră „marele” PNL şi întreaga societate românească.