ACTUALITATE 7 februarie 2014

EDITORIAL. Războiul glutamatului de sodiu

de Dumitru Manolăchescu | 416 vizualizări

Nutriţioniştii bulgari cer Guvernului de la Sofia interzicerea margarinei în magazinele din ţară, din cauza acizilor graşi greu de digerat pe care îi conţine. Un consum constant de margarină este periculos, spun ei, pentru că încetineşte metabolismul şi poate provoca boli de inimă, diabet, depresie. La fel gândesc şi experţii de la Administraţia americană pentru alimente şi medicamente, care au decis că uleiurile hidrogenate, de tipul margarinei, nu mai sunt sigure pentru consum.

E bine, să zicem că am terminat cu margarinele ieftine şi deloc gustoase. Dar ce punem în loc? Cu ce ungem pâinea copilului dimineaţa, seara şi oricând? Hai să vedem, or fi buni crenvurştii, parizerul, salamurile ieftine făcute din grăsimi, maţe, şorici şi glutamat de sodiu? Or fi bune pateurile de ficat (de porc, de gâscă, de găină) fără pic de ficat? Dacă oamenii ar vedea cum sunt fabricate produsele astea, nu s-ar mai atinge în veci de ele. O fi bun untul care conţine, de regulă, tot nişte grăsimi nenorocite, pentru că de regulă omul îl ia pe cel mai ieftin? Producătorii au ajuns la genialităţi de tipul „Untar”, aliment care nici n-a văzut laptele, dar îţi induce ideea de unt prin denumire. Şi-apoi: ce facem cu cărnurile umflate cu sare şi aditivi cu seringa, apoi vopsite frumos cu nişte soluţii roşiatice incerte, care te duc cu gândul la fumul adevărat? Ce facem cu sucurile altoite cu arome şi culori false, atât de false încât abia reuşeşti să speli paharul din care-ai băut otrava căreia i se face o reclamă neruşinată? Totul sau, ca să nu fiu excesiv de alarmist, aproape totul este fals. Predomină chimicalele, gusturile false care provoacă dependenţă mai ales la copii (aici e glutamatul de sodiu) şi care pe termen lung produc chiar o micşorare a creierului.

Ca să ocoleşti capcanele astea alimentare trebuie să te informezi, să fii foarte atent la etichete – chiar dacă nici ele nu-ţi spun nimic inteligibil –, să ai destui bani încât să cumperi doar produse scumpe, de genul bio sau eco, sau să-ţi produci singur alimentele. Sau să ai un guvern responsabil cum a avut şi are Danemarca, ţară care a interzis încă din anul 2004 orice produs alimentar cu un conţinut de grăsimi trans mai mare de 2%. Uleiurile astea numite „trans” se găsesc, însă, şi în aluaturi, biscuiţi, ba chiar şi în produsele semipreparate-minune din categoria celor atât de lăudate şi recomandate gospodinelor de ministrul Muncii, d-na Câmpeanu.

Este momentul să gândim de două ori corect: industria alimentară a ajuns nu doar la noi la fel de periculoasă precum cea farmaceutică. Pentru că manipulează consumatorii şi nu este deloc interesată de sănătatea lor. Pe seama acestor industrii trăiesc şi se îmbogăţesc o mulţime de oameni, care declară senin că nu ştiu nimic despre pericolele din alimentele sau medicamentele pe care le produc sau le vând. Pe de altă parte, ce soluţie alternativă avem? Chiar dacă nu trăim doar pentru a mânca, trebuie să mâncăm pentru a trăi. De unde să aibă 80% din populaţia ţării noastre bani să cumpere produsele scumpe care se vând cu eticheta bio sau eco? E clar că trăim prost, mâncăm prost şi murim ca nişte proşti, înainte de vreme, fără să ştim de ce. Fără să ne dăm seama că nu e vorba doar de „Facă-se voia Ta”, ci şi de facă-se voia noastră...

Sunt obligat să înţeleg o dată în plus că Malthus n-a exagerat cu nimic când a construit teoria conform căreia, măcar din când în când, e nevoie de nişte războaie sau molime care să mai uşureze Pământul de oameni. Suntem prea mulţi şi guvernele ştiu asta, preferând margarina şi glutamatul de sodiu unor războaie în care nu-ţi poţi alege victimele.

Dar uite că bulgarii, vecinii noştri ignoranţi şi ignoraţi, s-au trezit. Bravo lor! Rămâne să vedem dacă guvernul bulgar va da curs cererii nutriţioniştilor din această ţară. Nici măcar nu îndrăznesc să mă gândesc cât ar dura la noi o asemenea procedură, ce comisii şi paracomisii parlamentare, guvernamentale şi prezidenţiale s-ar mai face. Şi-apoi, cine s-o ceară în România? Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor? Să fim serioşi, de când n-aţi mai auzit nimic despre instituţia asta?

Distribuie articolul:  
|

ACTUALITATE

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.