Ştiam că se va ajunge aici, era previzibil; totul pentru Putere, totul pentru binomul PSD-ALDE, totul pentru cuplul politic Dragnea-Tăriceanu. România este la cheremul acestor politicieni mult prea îndrăgostiţi de Putere, de funcţii, de bani, de privilegii, de minciuni, de hoţii parlamentare, de influenţă şi trafic de influenţă, de manipulări ordinare. Nimeni nu reuşeşte şi, din câte îmi dau seama, nici nu va reuşi în următorii ani să reducă forţa acestui cuplu politic atât de toxic pentru viitorul democraţiei şi stabilităţii politice româneşti.

De ce spun toate astea? Pentru că văd ce se-ntâmplă, văd dezmăţul electoral practicat de binom acum, la spartul Parlamentului, pentru a-i păcăli pe alegători şi a lua nişte procente în plus faţă de adversarii politici – altfel Dragnea şi-ar da demisia şi-atunci să vezi nenorocire, fără Dragnea şi Tăriceanu România se face bucăţele. Dar să vedem tehnica prin care politicienii manipulează mulţimile de alegători:

1. Binomul politic majoritar în Parlament produce pe bandă rulantă proiecte de legi care ar urma să crească lefurile bugetarilor (de restul nu ne pasă, privaţii au ajuns să aibă lefuri mai mici decât bugetarii, ceea ce nu mi se pare chiar în regulă...), pensiile, votează în neştire scutiri de taxe şi impozite, desfiinţează tot felul de dări, răspunde tuturor presiunilor sindicale etc.

2. PNL, partid de Opoziţie, nu are cum să se opună şi nici nu prea vrea, pentru că alegătorii l-ar taxa la urne: nu votăm dom’le cu ăştia care nu vor să ne crească veniturile... Aşa că liberalii fac şi spun lucruri trăsnite: votează în Parlament „pentru”, alături de pesedişti, după care se duc pe la televiziuni şi-i critică pe Dragnea şi Tăriceanu, cerând intervenţii la Curtea Constituţională pentru a opri avalanşa haotică a măririlor de lefuri şi tăierilor de taxe, una care duce deficitul bugetar peste limita bunei guvernări.

3. Populismul ăsta inconştient are o singură opoziţie reală: Guvernul Cioloş. Amărâţii ăştia sunt obligaţi de o realitate economică ignorată de politicieni să zică „nu”, să ceară politicienilor echilibru şi gândire coerentă. Aiureli, n-ai cu cine, aşa că vor încerca să amâne punerea în practică a acestor legi populiste atât cât vor putea. După ei, potopul va avea alt nume – măcar pentru cei care nu se lasă înşelaţi de vorbele mieroase ale binomului politic Dragnea-Tăriceanu.

Ei bine, acest scenariu pe care l-am mai trăit are un singur efect: românii vor afla prin portavocile pesediste că Dacian Cioloş şi liberalii nu vor bunăstarea şi prosperitatea românilor, că Gorghiu şi Cioloş vând ţara străinilor, că zgârciţii ăştia doi şi PNL fură creşterea economică pe care ar trebui s-o dea în întregime pe carne-lapte-pâine-ouă pentru românii sărăciţi de alţi liberali nenorociţi, Emil Boc şi Traian Băsescu. Nu interesează pe nimeni investiţiile, infrastructura, locurile de muncă, toată creşterea economică durabilă se duce pe consum.

Tactica e simplă: dacă mita asta electorală nu se va vota, ori va fi oprită de cineva, binomul Dragnea-Tăriceanu va triumfa: „Noi am vrut, popor, dar uite că vânzătorii ăştia de ţară s-au opus. Votaţi-ne, ca să vă putem împlini visele”. Dacă această mită va ajunge la destinatari, binomul PSD-ALDE va triumfa din nou: „Aţi văzut, popor, am reuşit, cu toată opoziţia ticăloşilor vânzători de ţară şi neam vă veţi împlini visele datorită nouă”. Iar alegătorii, cu cine credeţi dvs. că vor vota alegătorii!?

Târziu, prea târziu, oamenii vor observa că inflaţia creşte, că leul e tot mai slab, că puterea lui scade în vreme ce preţurile cresc. Cu banii daţi în plus de nişte ipocriţi şi demagogi nu-şi vor putea împlini niciun vis decât, eventual, acela de a fi votat cu viitoarea Putere. Dar asta nu le va ţine prea mult timp de foame, după ce va trece entuziasmul vor recunoaşte aceleaşi minciuni şi promisiuni electorale de care au parte de-un sfert de veac încoace.

Românii merită să trăiască mai bine, nu cred că există Guvern care să nu crească lefurile insuficiente sau punctul de pensie dacă are cu ce. Problema e că, vorba lui Cioloş, lucrul ăsta trebuie făcut cu cap, nu într-un hei-rup electoral de toată jena. Creşterea economică cu care ne lăudăm nu poate să se ducă, toată, în consum, dacă nu construieşti ceva, dacă nu faci nişte investiţii solide se duce dracului tot ce-ai acumulat. Amintiţi-vă de „anii de aur” ai guvernării iresponsabilului Tăriceanu, atunci a fost exact la fel, aveam creştere economică de 7% şi când a plecat de la Putere a lăsat bugetul fără un ban, visteria s-a golit pe prostii şi cheltuieli fără socoteală. A fost nevoie de ani de privaţiuni şi politici restrictive pentru a reveni pe creştere economică.

Ceea ce fac acum PSD şi ALDE seamănă cu ce-a fost atunci. Sper să avem atâta minte încât să nu repetăm o istorie tristă, bazată pe banale perversiuni electorale.