Premierul şi-a propus să ocupe întreaga scenă politică. Lacom şi orgolios, nu-i va fi greu s-o facă. Un prim-ministru în funcţie nu poate sta la Tv cu popcornul în faţă şi Daciana felină torcând la picioare; omul are răspunderi şi greutăţi, trebuie să tragă la jug, să scoată românii din sărăcie şi România de sub influenţa nefastă a Occidentului putred. Sarcini complicate, nu mai ai timp de popcorn.

De Daciana e musai să ai timp. De-aceea a luat-o cu el în America, să-i arate de-aproape ONU, unde s-a întâlnit şi-a vorbit. S-a întâlnit nu cu cine trebuie, ci cu cine a putut. Chestie rară la el, şi-a făcut curaj s-o vadă pe Victoria Nuland, pe care a evitat s-o întâlnească la Bucureşti. Chestie de protocol, doamna Nuland era un fel de gazdă, deci obligată să se vadă cu toţi şi cu toate. Tot de protocol a fost şi dineul oficial, plus poza cu Obama (o să doarmă cu ea sub pernă, ori şi-o pune pe-aia cu turcul Erdogan?!). În rest, dl. Ponta s-a întâlnit şi-a vorbit cu: preşedintele turc Erdogan şi viceprim-ministrul Consiliului de Stat chinez, Zhang. Are în plan s-o plimbe pe Daciana prin Texas şi pe Geoană pe unde n-a mai fost. S-ar putea să şi vorbească preţ de câteva minute în plenul Adunării, fiind vorba de schimbări climatice şi ameninţări teroriste – domenii la îndemâna unui premier care a fugit de armată, dar s-a obişnuit cu barca trasă de pompieri la inundaţii. N-a fost perfectată, scriu ziarele, nici o întâlnire cu membrii comunităţii româneşti, de care Ponta fuge ca dracul de tămâie din motive despre care vorbirăm în ziarul de ieri. Iar cu ziariştii nu stă de vorbă din cauza libertăţii presei, omul e obişnuit să fie pupat şi lăudat, nu pus la zid de „acoperiţii” în care aruncă Băsescu cu saci de bani de la Bercea Mondialu (ideea este aruncată în spaţiul public de un „justiţiar” atât de curajos încât semnează anonim, drept pentru care anonim va rămâne...).

Premierul stă vreo patru zile în America, să fie pentru toată lumea. Nu ştiu cu cine se va mai vedea, dar deocamdată „traseul” pe care-l străbate e unul fidel axei despre care tot vorbim: China-Turcia, Rusia e şi ea în cărţi dar acum e crizată de războiul cu Ucraina, aşteptăm dezgheţul relaţiilor lui Putin cu lumea. Ce câştigă România şi românii din vizita asta? Absolut nimic.  Premierul Ponta poate spera să câştige vizibilitate în relaţia cu americanii, dar e fraier cine crede că oamenii ăştia pot fi păcăliţi cu un discurs dublu jenant al primului nostru ministru. Adică una spui acolo, în minunata Americă, după care acasă începi să ataci Justiţia şi statul de drept. Scrisorile pe care i le tot scriu funcţionarii ambasadei SUA şi ceilalţi responsabili americani care se ocupă de relaţiile cu România sunt o dovadă elocventă în acest sens: nu-i mai poţi păcăli pe americani. Şmecheriile lui Ponta nu mai prind.

Dacă preşedintele Băsescu va ieşi şi va spune că ofiţerul sub acoperire-candidat la Cotroceni este Victor Ponta, premierul va deveni un om periculos pentru România – nu că n-ar fi şi fără tinicheaua „acoperită” agăţată de coadă, dar să zicem că poporul român ortodox şi mândru că-i pesedist îi iartă toate zdrăngănelile. Şi va deveni periculos din cel puţin două motive: va fi „refuzat” de americani (ceea ce va pune România într-o situaţia extrem de complicată) şi, în consecinţă, va osteni să ducă România spre o destinaţie cu care şi Ceauşescu a cochetat: Rusia, China şi orice alt stat autoritarist care n-are treabă cu democraţia de tip liberal, nocivă şi dăunătoare socialismului cu faţă umană multilateral dezvoltat.

N-ar fi neapărat un capăt de drum, la ora asta ştim din nişte sondaje că românii îl regretă pe Nicolae Ceauşescu, s-ar putea ca aceşti români nostalgici ai epocii comuniste să fie mai mulţi decât cei care îşi doresc o civilizaţie occidentală, de sorginte democratică liberală. Doar că ar trebui să ni se spună limpede pe ce drum vrea partidul-stat s-o apucăm, dublul limbaj şmecheresc practicat de absolut toţi liderii PSD, în frunte cu tandemul trist şi periculos Ponta-Dragnea, nu este corect faţă de români. Care trebuie să ştie despre ce-i vorba, ce-i aşteaptă pe drumul ăsta spre nicăieri şi la ce renunţă. Iar dacă poporul spune „da, vrem cu China şi Rusia mai mult decât cu SUA şi UE”, atunci e clar că celorlalţi nu le rămâne decât să lingă cizma rusească ori să plece din ţară. S-ar putea să existe şi-a treia soluţie: lupta în ilegalitate împotriva unui regim ocupat prin minciună de gaşca impostorilor şmecheri şi hoţi. Dar va fi greu, şmecherii s-au perfecţionat şi-au ocupat (sau vor ocupa când vor ajunge şi la Cotroceni) toate instituţiile-cheie ale statului român.

Unii vor zice că se poate şi cu unii, şi cu alţii. Şi cu Estul, şi cu Vestul. Şi cu Obama, şi cu Xi. Şi cu Putin, şi cu Merkel. La urma-urmei, toată lumea e la picioarele Chinei, iar relaţiile economice cu Estul sunt esenţiale pentru toate statele Occidentale. Aşa o fi, dar nu poţi avea un parteneriat strategic privilegiat cu americanii şi, în acelaşi timp, să te dai în bărci cu chinezii şi ruşii. Mai ales dacă ai fost sau eşti ofiţer acoperit şi, în acelaşi timp, preşedintele României. Planează prea multe suspiciuni şi nu mai ai nici urmă de credibilitate. Se poate trăi şi-aşa, adică ne-am descurcat noi sub Ceauşescu-PCR, prin comparaţie Ponta-PSD e aromă de trandafiri... Dar, mă-ntreb, asta îşi doreşte naţiunea română?!

De-asta (şi de asta, de fapt...) mi se pare mie că dl. Ponta începe să fie periculos pentru noi toţi.