E revoltător şi nedrept ce li se-ntâmplă tinerilor şoferi. O decizie tâmpă şi ticăloasă a societăţilor de asigurări îi obligă pe şoferii sub 25 de ani să plătească dublu decât ceilalţi pentru asigurarea obligatorie RCA. Mi se pare aberant şi discriminant: adică de ce să plăteşti mai mult dacă eşti un şofer bun, atent, respecţi regulile şi nu faci accidente de circulaţie? Doar pentru că eşti tânăr? Ce logică are prostia asta?

Întrebările se adună: dacă ai 27 sau 30 de ani, nu mai eşti tânăr, ai devenit în câţiva ani înţelept şi talentat la volan? Dar cei care abia mai văd pe unde calcă, ei de ce nu intră în categoria „pericol public la volan”? Păi dacă e să fim duri, atunci s-o facem până la capăt. La femei, la doamnele noastre de pe scaunul de şofer v-aţi gândit vreodată? Când văd o maşină mergând prost (nu întotdeauna pericolul la volan se asociază cu viteza, poţi fi periculos în trafic şi dacă mergi ca melcul) sunt sigur că la volan e ori o femeie, ori un vârstnic (îmi asum responsabilitatea pentru această afirmaţie, fac parte din ultima categorie, ştiu ce spun...). Sigur, bătrânii au mai multă experienţă şi mai multă răbdare, dar mulţi dintre ei au reflexe întârziate, sunt excesiv de prudenţi şi nici nu mai văd chiar foarte bine... Şi-atunci, de ce să fie discriminaţi doar tinerii sub 25 de ani? N-ar trebui să plătim RCA-ul în funcţie de „performanţa” la volan, adică de numărul şi frecvenţa accidentelor de circulaţie? Apropo de nedreptatea care li se întâmplă tinerilor, aş propune sesizarea Consiliului pentru combaterea discriminării. Pentru că e o măsură discriminatorie limpede ca lumina zilei. În această manieră putem gândi tarife diferenţiate pentru ţărani şi intelectuali, pentru urban şi rural, pentru şoferii cu ochelari şi cei fără...

Lucrurile sunt, însă, complicate. De fapt, le încurcă taman cei care sunt plătiţi cu sute de mii de euro pe an ca să le descurce, mai exact cei vreo 600 de prea fericiţi angajaţi ai Autorităţii pentru Supraveghere Financiară. Prea fericiţii ăştia, în mare parte soţii, amante, copii de parlamentari şi demnitari ai statului român, nu fac nimic pentru ca lucrurile în domeniul asigurărilor să meargă ca pe roate. Ei se mulţumesc să-şi încaseze lunar salariile şi primele nesimţite. Şeful acestei Autorităţi, Mişu Negriţoiu, venit de vreun an în locul penalului Dan Radu Ruşanu, doarme liniştit pe banii asiguraţilor. A descoperit abia după protestul şoferilor în stradă de-acum o lună că ceva nu-i în regulă, că tinerii sunt discriminaţi. „Trebuie să analizăm, să vedem, să calculăm, să hotărâm”. Cam astea au fost vorbele mocăitului-şef, platitudini, limbaj de lemn impenetrabil înţelegerii omului normal şi cu bun simţ. Individul în cauză nu-i bătrân, dar gândeşte şi acţionează cu încetinitorul pentru că are tot interesul ca nimic să nu se schimbe în materie de asigurări. Un an de zile n-a făcut nimic, se laudă c-a scăpat de vreo sută de şefi din cei 600 de angajaţi, adică n-a scăpat de tot, doar i-a rotit pe alte funcţii în instituţie. Să mori de râs, sau de plâns, numai că râdem şi plângem pe banii noştri, nu ai lui.

De fapt, Mişu e bălmăjit pentru că el trăieşte în altă realitate, paralelă cu a oamenilor care-şi drămuiesc fiecare bănuţ. Cum să baţi sau, Doamne fereşte, să omori găina care face ouă de aur?! Cum să nu iei câteva sute de mii de euro pe an din banii proştilor fără să faci mai nimic? Mă revoltă nesimţirea ăstora pentru că o parte din lefurile lor uriaşe sunt plătite, procentual, prin comisioane, din banii pe care suntem obligaţi prin lege să-i dăm societăţilor de asigurări, e o întreagă industrie a evaziunii fiscale şi în acest domeniu, o mânărie la care participă şi statul, pentru că dacă nu-ţi plăteşti RCA-ul te amendează Poliţia rutieră de nu te vezi... Se-ntâmplă să-ţi plăteşti corect asigurarea şi să n-ai parte de despăgubiri, se-ntâmplă multe lucruri necurate pe piaţa asigurărilor. Lucruri de care Mişu Negriţoiu, acest prea fericit şi bine plătit „guru” în domeniu, se face că n-are habar. Păi cum să aibă? Că n-o fi prost să-şi reducă singur veniturile, făcând lumină şi dreptate pe o piaţă dominată de un perfect obscur.

Oricum, e bine să ştiţi pe cine să „blagosloviţi” atunci când plătiţi cât plătiţi RCA-ul. Mişu Negriţoiu şi cei 600 de profitori n-au voie să lipsească din meniul obligatoriu de înjurături. Măcar aşa să vă răcoriţi, dacă tot nu e nimeni în ţara asta care să observe comportamentul discreţionar-discriminatoriu al societăţilor de asigurări şi al Autorităţii care, printre altele, ar trebui să ne apere de politica bunului plac practicată de asiguratori.