Nu de România e vorba în titlu, ci de PSD-ul atotputernic şi atotbiruitor în alegeri. Şi nu e constatarea mea, supusă unui subiectivism discriminatoriu condamnabil, ci e observaţia preşedintelui Camerei Deputaţilor, pesedistul de frunte Valeriu Zgonea, „colegul” lui Mihai Viteazul. Omului ăsta nu-i place situaţia pe care a creat-o în PSD chiar şeful suprem, condamnatul Liviu Dragnea. Condamnat cu suspendare, dar condamnat! Un an în primă instanţă, doi ani la final. Cei cinci judecători i-au crescut pedeapsa nu pentru că dl. Dragnea ar fi nevinovat, nu? La drept vorbind, omul este un norocos, scăpând ca prin urechile acului de puşcărie cu executare. Ei bine, pentru toate astea Zgonea i-a cerut lui Dragnea demisia din fruntea partidului! Cum era de aşteptat, Dragnea a refuzat să demisioneze, cerându-i el demisia lui Zgonea din fruntea Camerei Deputaţilor. Un joc de-a baba oarba, o prosteală pe faţă a unui electorat dispus întotdeauna să ierte şi să uite, lăsându-se pălmuit şi scuipat (e o metaforă, desigur) de politicieni corupţi şi hoţi.

În ecuaţia asta Zgonea are dreptate, Dragnea nu! Şi totuşi, daţi-mi voie să presupun că nu Dragnea va pleca din PSD dacă cearta dintre cei doi va continua! Riscând prezentul, viitorul şi trecutul glorios al partidului, Dragnea va rămâne la butoane, în vreme ce Zgonea îşi va găsi un alt partid de stânga. Sau va retracta tot ce-a declarat, cerându-şi iertare şefului suprem precum iepuraşul ursului: „Stăpâne, îmi rodeam unghiile şi vorbeam şi eu prostii...”. Înclin spre a doua variantă, pentru că viaţa de şef la un parlament care nu se ocupă cu nimic e foarte motivantă. Iar viaţa asta numai PSD-ul lui Dragnea i-o poate asigura lui Valeriu Zgonea...

Dar, de fapt, de ce-ar fi PSD-ul pe marginea prăpastiei? Oare nu exagerează invidiosul şi arivistul Valeriu Zgonea? Sigur că exagerează, dar nu-i singurul, mulţi au prezis şi prezic dispariţia PSD. Şi-uite că nu s-a întâmplat şi nu se-ntâmplă minunea asta. Partidul lui Iliescu, Năstase, Ponta, Dragnea renaşte mereu din propria cenuşă. Plin de corupţi, cu toţi şefii în pârnaie sau prin tribunale, PSD se reinventează manipulând bezmeticeala unui grup compact de alegători – „nucleul dur” al partidului, ăla care l-a ajutat şi-l va ajuta mereu pe Dragnea să ducă şi morţii la vot dacă interesul politic o cere! Nucleul ăsta dur va vota mereu cu PSD indiferent câţi mai intră în puşcărie şi cine conduce partidul. Alegătorii ăştia nu sunt interesaţi de amănunte precum morală, etică, interes naţional, imaginea României şi alte cuvinte mari. Aici, în acest nucleu stă adevărata forţă a PSD. În acest nucleu îşi găseşte forţa şi Liviu Dragnea, un politician care nu cunoaşte alt interes decât cel personal.

Mulţi vor spune că la toate partidele e la fel, toţi sunt o apă şi-un pământ. Doar parţial adevărat, celălalt mare partid, PNL, se curăţă şi el cu ajutorul DNA dar până la acest moment a scăpat de umilinţa (?!) de a fi condus de un condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare. Are şi el destui corupţi, dar n-am văzut niciunul care să se-agaţe de „foncţia” de la partid ca Liviu Dragnea. Au făcut, toţi cei urmăriţi penal, un pas în spate, ultimul exemplu dându-l chiar vicepreşedintele PNL, Ludovic Orban. Un gest normal, pe care pesediştii nu-l înţeleg şi nu-l practică. Pentru ei, Justiţia nu-i decât o floare pe care şi-o puneau la butonieră Iliescu, Năstase şi Ponta, pe vremurile bune ale tranziţiei de la „socialismul multilateral dezvoltat” la „capitalismul de cumetrie” care nu primise „botezul” DNA...

Nu vă speriaţi, aşadar, PSD nu moare, nu se predă, nu cade în prăpastie. Ca şi USL, PSD va trăi veşnic, indiferent câţi Hrebenciuci, Zgonea şi Antoneşti îl vor părăsi în căutarea protecţiei pierdute... Noi, ăştilalţi, vom suferi ca proştii, întrebându-ne de ce şi pe cine să votăm. Noi n-avem decât îndoieli, în vreme ce ei şi votanţii lor n-au decât garanţii şi certitudini. E o diferenţă, nu?