Nişte băieţi deştepţi din Iaşi au înregistrat la OSIM o marcă despre care am senzaţia că se va mai vorbi: Partidul Proştilor. Tipul care a venit cu ideea şi numele nu poate fi decât deştept, măcar şi în virtutea faptului că unul care recunoaşte că-i prost nu e, de fapt, prost. Apoi, trebuie să ai o doză bună de umor ca să naşti o asemenea idee, iar oamenii cu umor nu-s niciodată proşti.

Aşa că nu văd de ce Partidul Proştilor n-ar avea, la un moment dat, un viitor onorabil în politica românească. Acolo unde partide-ciurucuri cum sunt Uniunea Naţională pentru Progresul României, Partidul Conservator, Partidul Liberal Reformator, Partidul Poporului şi alte câteva de veşnic 5%, veşnic agăţate de trena altor partide mai mari, acolo unde partidele astea căpuşează profitabil guverne, parlamente şi instituţii ale statului, acolo este cu siguranţă loc şi pentru membrii unui viitor Partid al Proştilor. În ţara în care un fost ministru de externe, fost şef de mare partid şi fost celebru candidat la Prezidenţiale, alintat „prostănacul” de bătrânul edecar comunist Ion Iliescu, vrea să înfiinţeze o bursă pentru lichelism, impostură şi ticăloşie în politică – în ţara în care toate astea se-ntâmplă sub ochii noştri este, cu siguranţă, loc şi pentru un solid şi bine reprezentat Partid al Proştilor.

Singura lui problemă ar putea fi o eventuală confuzie cu Partidul Poporului în materie de iniţialele PP, mai ales dacă DD este aruncat din nou în tomberonul politicii. Iar să fii confundat cu Partidul Poporului chiar înseamnă să ai ghinion, aşa că le sugerez moldovenilor mei să-şi adauge la titulatură nişte semne distinctive, cum ar fi: social-democraţi, sau creştin-democraţi, sau creştin-liberali, sau liberal-democraţi. Sau ce vor ei, sugerând eventual şi o alipire la o doctrină politică.

Am putea avea, astfel, Partidul Proştilor Social-Democraţi, sau Partidul Proştilor Creştin-Liberali, sau Partidul Proştilor Liberal-Reformatori. Am putea merge şi mai departe, am putea avea filiale ale acestui partid, le-am putea zice Partidul Proştilor Moldoveni, Partidul Proştilor Dobrogeni, Partidul Proştilor Ardeleni, Partidul Proştilor Secui ş.a.m.d. Asta ca să nu se supere nimeni, să nu fie acuzaţi oamenii de discriminare.

Adevărul e că-s invidios pe ideea asta cu Partidul Proştilor. E chiar haioasă, plină de necuviincioase subînţelesuri şi de subtil-armonioase aluzii la necesara înlocuire a clasei politice româneşti. Păi dacă nişte partide serioase, pline de deştepţi cu diplomă şi doctorate copy-paste, ne-au adus unde ne-au adus, nu riscăm absolut nimic dacă s-ar pune problema să ne conducă Partidul Proştilor. La urma-urmei, mai rău decât cu deştepţii care ne-au condus în ultimii 25 de ani ce poate fi?!

Şi-apoi, să fim serioşi, decât să-i vedem din nou în guvernul lui Ponta pe-alde Chiţoiu, Barbu, Tăriceanu, adică nişte proşti care devin periculoşi pentru că se cred deştepţi, parcă tot mai bine-ar fi cu nişte proşti care ştiu că-s proşti (deci nu-s proşti, după cum vă spuneam...), dar măcar sunt corecţi şi cinstiţi.

În concluzie, dacă Partidul Proştilor va apărea pe firmamentul partidelor politice româneşti, dacă va cere semnături pentru înscrierea în lupta politică eu unul voi semna cu ambele mâini. Şi cred că aş fi în stare să mă şi înscriu în partidul ăsta, dacă nu pentru o carieră politică (ar fi puţintel cam târziu pentru asta), măcar pentru a vedea ce mai înseamnă „deştept” şi „prost” în politica românească. Pentru că am ciudata senzaţie că valorile s-au cam inversat şi în această materie... Pentru că, în mod normal, cei pe care-i alegem să ne conducă sunt oameni deştepţi şi pregătiţi pentru a conduce. Şi dacă aşa arată nişte oameni deştepţi, atunci e musai să fii tare prost ca să te laşi condus de ei! Şi dacă aşa arată România după 25 de ani de guvernare „deşteaptă”, atunci găseşti o groază de motive ca să accepţi şi chiar să te înscrii în Partidul Proştilor, nu?!

Am înţeles că băieţii ăştia au şi un slogan pentru partidul lor: „Suntem proşti, dar mulţi. Bazaţi-vă pe noi!”. Le-aş da şi o altă idee de slogan: „Decât deştepţi şi bogaţi în închisoare, mai bine proşti şi săraci în libertate”. Hai că-ncepe să-mi placă!