Când în România se iveşte o criză oarecare apare, indubitabil, şi poziţia revanşardă a partidelor etnice maghiare. Obişnuiţi cu politica „paşilor mărunţi”, înfăptuită de UDMR în România de 25 de ani încoace, riscăm să nu mai fim atenţi la nuanţele acestor paşi. Acum trăim un asemenea moment de criză a Puterii în ţara noastră, definit prin degringolada şi slăbiciunea principalului partid de guvernământ, stors de vlagă după pierderea alegerilor prezidenţiale de către Victor Ponta; momentul ăsta, care se prelungeşte datorită aceluiaşi Ponta, este coroborat cu „schimbarea gărzii” la Cotroceni. Exact în acest moment gingaş UDMR face un pas înapoi, părăsind alianţa de guvernare. Ceea ce n-ar fi mare lucru, comica alcătuire a „reşapaţilor” lui Tăriceanu a înlocuit-o imediat. Grave cu adevărat sunt nişte declaraţii pe care liderii informali ai UDMR le-au lansat în spaţiul public. Kelemen Hunor, la Tg. Mureş, a afirmat că UDMR va continua pas cu pas, din Opoziţie, acţiunile „pentru recuperarea pământului natal”. Cu acelaşi prilej, Verestoy Attila încuraja etnicii maghiari să fie încrezători în politicile UDMR, care vor continua să fie puse în practică prin eşaloanele doi şi trei din Guvernul Ponta, care îşi vor face treaba... pentru că vor rămâne în ministere. Lucruri cunoscute, de altfel, UDMR şi-a văzut de „treabă” cu talent şi determinare în toţi aceşti ani, indiferent dacă a fost sau nu la Guvernare. Cireaşa acră pe tortul amar a pus-o, însă, primarul nostru, Antal Árpád: „Dacă premierul nu-şi instruieşte prefectul de Covasna să îi lase în pace pe maghiari, în secuime s-ar putea întâmpla ce s-a întâmplat la Târgu Mureş în 1990”. Să traduc pentru neiniţiaţi: dacă prefectul de Covasna continuă să atace în Justiţie steagul secuiesc înălţat în parcul Elisabeta, noi, liderii UDMR, vom cere maghiarilor să protesteze în stradă, violent, inclusiv prin acţiuni de nesupunere civică.

E o ameninţare făţişă, nici măcar voalată, exprimată liber de la tribuna Consiliului Reprezentanţilor Unionali. Plecată pe jumătate de la guvernare – cealaltă jumătate a rămas pe la ministere, mai are „treabă”... – Uniunea poate, în sfârşit, să spună exact ce gândeşte. Astfel, ştim şi noi ce ne-aşteaptă dacă Iohannis şi PNL nu-i bagă în seamă pe veşnicii profitori ai Puterii din România.

E adevărat, contextul politic intern şi extern este unul care poate oferi speranţe politicii revizioniste şi revanşarde ai cărei reprezentanţi acţionează în Ungaria şi România. În acest context Partidul-balama (expresia defineşte UDMR şi nu-mi aparţine, dar este în perfectă concordanţă cu acţiunile acesteia) îşi poate arăta adevăratele intenţii. Care, o ştim cu toţii, n-au nicio treabă cu interesele României, urmărind refacerea Ungariei Mari. Altfel despre ce „pământ natal” poate fi vorba, dragă domnule Kelemen? Spuneţi-ne şi nouă, să nu murim proşti. E vorba doar despre Ţinutul dvs. secuiesc, sau ne pregătiţi sufleteşte pentru cedarea altor „pământuri natale”? Toată politica făcută de UDMR în aceşti 25 de ani mă face să cred că partidele etnice maghiare nu se mulţumesc cu un Ţinut autonom secuiesc izolat în inima României. Politicienii maghiari lansează perdele de fum şi ceaţă pentru a prinde un vânat mult mai mare. Momentul de slăbiciune politică românească este potenţat de războiul deschis din vecinătatea ţării, de contrele ungaro-americane şi ungaro-UE şi, desigur, de prietenia declarată între revizioniştii Viktor Orban şi Vladimir Putin.

Altfel spus, sunt create condiţiile manifestării apucăturilor revanşarde ale nostalgicilor Ungariei Mari. „Recuperarea pământului natal” este un vis la care maghiarii n-au renunţat niciodată şi pe care partidele care zic că-i reprezintă l-au hrănit permanent în aceşti 25 de ani de democraţie românească ciudată. Cum se va împlini visul ăsta, cu cine şi când? Senatorul Verestoy ne-a dat un indiciu: „politicile UDMR vor fi continuate de eşaloanele doi şi trei din Guvernul Ponta”. Eşaloane care au fost plantate în administraţia centrală cu această „nobilă” misiune şi care au rezistat în toate guvernele României post-decembriste.

Iată de ce n-am putut trece sub tăcere nişte vinovate declaraţii ale unor vinovaţi lideri politici ai unui vinovat şi neidentificabil legal partid etnic maghiar. Iată de ce cred că e nevoie ca politicienii responsabili din această ţară să-şi revină repede, să ceară lămuriri şi să acţioneze în consecinţă. S-ar putea să fi venit vremea ca premierul României, oricare este sau va fi el, să renunţe la păstrarea în Guvernul ţării a eşaloanelor doi şi trei udemeriste, punând o întrebare simplă şi cerând un răspuns imediat: ce „treabă” au de terminat membrii UDMR din aceste eşaloane ale Puterii? Verestoy spunea că UDMR nu vrea să fie o anexă a nici unui partid. Corect, să plece atunci, dar să plece toţi, din toate eşaloanele. Altfel, ajungem din nou la vorba care defineşte UDMR ca un organ care participă, dar nu se bagă...

Aşteptăm cu interes şi poziţia preşedintelui ales al României în această chestiune delicată. Poziţia preşedintelui în funcţie o cunoaştem, ea nu mai are însă nicio relevanţă în acest moment. Iar poziţia lui Ponta chiar n-are importanţă, este total discreditat în ochii românilor şi maghiarilor ardeleni.