ACTUALITATE 17 februarie 2014

EDITORIAL. Parfumul de Crin şi Viorele, o combinaţie alergică

de Dumitru Manolăchescu | 75 vizualizări

Marile iubiri se transformă foarte repede într-o ură profundă. Asta se întâmplă şi cu povestea de dragoste dintre Ponta şi Antonescu. Mai repede decât au crezut naivii, parfumul de Crin şi Viorele care a stropit din belşug membrii celor două partide s-a transformat într-o mocirlă alergică, cu miros pestilenţial, pe cale de a fi interzisă de specialiştii unor comisii europene. Aici s-a ajuns din cel puţin două motive esenţiale, numite Ciolan şi Orgoliu. Ciolanul i-a adus împreună, Orgoliul îi desparte. Undeva, baleind între cele două entităţi, stă pitit al treilea element: Frica. La fel ca în orice familie care se destramă, şi la o familie politică există multe lucruri care nu trebuie ştiute de vulg: înţelegeri ascunse, scrisori pierdute şi găsite de cine nu trebuie, răfuieli cu socri, rude sărace şi nepoţi obraznici. Guvernarea înseamnă mari şi, de multe ori, grave compromisuri între cei care o exercită, acţiuni la limita legii – după cum s-a văzut şi, desigur, se va mai vedea.

După întâlnirea de luni dintre echipa lui Ponta şi echipa lui Antonescu nu s-a ajuns la nicio înţelegere. Guvernul a rămas la judecata unuia dintre puberi, adică a rămas în coadă de peşte. Antonescu nu suportă prezenţa în Guvern, ca vicepremier, a ministrului Daniel Constantin. Şi foarte bine face, noroc cu Johannis, altfel nu şi-ar fi dat seama pe cine slujeşte ministrul Agriculturii... În replică, Ponta nu poate guverna ţara şi nu-i poate face fericiţi pe români dacă nu-l are ca proaspăt vicepremier pe reprezentantul lui Felix. Chestie de gust, de bani şi de... Antene.

Aşa că nu s-au înţeles. Ca să vedeţi în ce şi în cine stă România, în ce şi în cine stau prezentul şi viitorul a 20 de milioane de români: în umorile, orgoliile, năbădăile unor imberbi ajunşi peste noapte stăpâni. Pentru că aşa se văd, aşa le place să li se spună cu umilinţă şi obedienţă: stăpâne, milostiveşte-te de noi, proştii, şi dă-ne-o leafă bună pe un scaun călduţ într-un birou, oriunde, numai la Putere să fim! Baronii locali nu suportă să fie în Opoziţie, ei aduc voturile, ei dictează. N-am prea înţeles de ce se bagă în ciorba asta un bătrân liberal altfel respectabil, precum M.I. Quintus, care nu suportă ideea ieşirii PNL de la guvernare. De ce? Bănuiesc că de grija ţării. Care, fără marile realizări ale PNL într-un guvern ostil, s-ar prăbuşi. Care realizări? Care proiecte? Că Marile Proiecte zac la omul PSD-ului. Iar reducerea TVA la pâine – cea mai mare performanţă a Guvernului Ponta, conform declaraţiilor din interiorul Puterii – este asumată de „pionul” Constantin, omul PC-ului.

În toată istoria asta complicată a guvernării USL, liberalii s-au ales doar cu ponoasele, cu imaginea unor miniştri incompetenţi, incompatibili, de-a dreptul proşti sau depăşiţi de evenimente. Acum, când în sfârşit au dat şi ei de-un neamţ cumsecade, li se spune că... nu se poate decât la pachet cu alţii. Ceea ce, normal, l-a supărat pe Antonescu. Care nu cedează şi nu-l acceptă vicepremier şi pe Daniel Constantin. Şi bine face!

Iată cum a ajuns Antonescu din poziţia „cu spatele la zid”, în care era cu câteva zile în urmă, în poziţia „călare pe ei”. S-a ţinut tare, a rezistat isteriilor lui Tăriceanu, Quintus şi Chiţoiu şi a aruncat mingea în terenul lui Ponta. Acum premierul trebuie să facă ceva cu ea. Ce? Un posibil răspuns s-a consumat tot luni: după întâlnirea cu Antonescu, Victor Ponta s-a prezentat la un alt rendez-vous: cu UDMR şi celelalte naţionalităţi. Nu cred că trebuie să te consumi prea mult ca să pricepi ce-ar dori Ponta şi noua lui construcţie politică, USD, de la liderii maghiarilor. Va fi, însă, destul de greu de explicat electoratului cum se împacă Partidul Conservator cu UDMR, după ce, cu nici doi ani în urmă, le-a refuzat cu obstinaţie prezenţa la guvernare.

Ar mai fi o soluţie, pe care cu siguranţă PSD mizează: fracturarea PNL. Asta se poate face relativ uşor, n-ai nevoie decât de un fost premier apropiat stângii politice, de un înţelept nonagenar şi de un fost ministru de finanţe cu probleme de corupţie în familie. Restul, adică susţinerea unei majorităţi a baroneţilor liberali din teritoriu care nu-şi permit luxul de a renunţa la ciolan, vine de la sine.

Aşadar, pe scurt, iată ce avem acum: PSD şi PNL nu se înţeleg pe funcţii în Guvern, Ponta pare din ce în ce mai departe de Antonescu şi viceversa. E o chestiune de timp, în opinia mea, până când PSD va renunţa la serviciile PNL, preferând o majoritate la limită împreună cu maghiarii şi grupul minorităţilor naţionale, căreia i se va adăuga o importantă componentă liberală. Nu ştiu dacă-i bine sau rău pentru noi, amărâţii. Veţi avea timp să gândiţi şi să calculaţi singuri consecinţele. Un lucru e sigur: pe ei nu-i interesează viaţa noastră, ci doar viaţa lor. O viaţă pe cai mari, pentru care sunt în stare să mintă, să fure, să jure strâmb, să calce în picioare pe oricine.

Distribuie articolul:  
|

ACTUALITATE

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.