Nu-i greu de văzut ce ne-aşteaptă până la alegerile de anul viitor: un dezmăţ electoral bazat pe consum, nu pe investiţii, şi-o fundătură economică din care Victor Ponta nici măcar nu-şi propune să găsească o ieşire, pentru că atunci când va trebui să ne extragem din groapa în care ne-a băgat, el nu va mai fi premier. Îl va durea exact în dosul ăla fălos cu care îşi tratează poporul. După alegeri, potopul!

Fundătura în care ne bagă premierul nostru mincinos este una care se vede de departe, doar cine nu vrea sau nu pricepe nimic din ce i se-ntâmplă n-o sesizează. Să cercetăm minciunile premierului, reiterate într-o glorioasă expunere la Camera Deputaţilor, unde l-au chemat cei care îşi doresc un nou USL pentru liniştea preşedintelui Iohannis – nu că n-ar fi şi-acum liniştit preşedintele, dar prietenii liberali au datorii de plătit...

Aşadar, minciuni: *Reducerea TVA la alimentele de bază aduce în buzunarele oamenilor un venit suplimentar de 15% – susţine Victor Ponta. Altfel spus, în loc să dau la piaţă 50 de lei, voi cheltui cu 7 lei mai puţin pentru aceleaşi cumpărături. Cu cei 7 lei rămaşi voi merge să beau două sticle de bere proastă, că nu se cade să mă-ntorc cu bani acasă. Dar nu-i aşa, nu vă bucuraţi, analiştii economici au calculat şi ei beneficiile TVA redusă şi-au ajuns la concluzia că în buzunarul omului nu vor intra decât cel mult 3,5% din cei 50 de lei pe care ţi-ai propus să-i dai pe alimente. Adică... nici 2 lei. Cu care nu poţi bea nici măcar berea proastă şi ieftină cu care te-a cadorisit generosul nostru guvern social-democrat. Cunoscând bine excesele mitomanice ale premierului, daţi-mi voie să-i cred pe specialiştii în economie şi finanţe. Reducerea TVA nu aduce niciun venit consistent în plus în buzunarele oamenilor, dar face o gaură importantă în bugetul statului. Care trebuie umplută cumva. Cum? Vom vedea, vom simţi, vom înjura, vom pleca din ţară...

*Excedentul bugetar de 6 miliarde de lei cu care se laudă Ponta – o minciună cu tendinţă. Zice Ponta: am economisit banii ăştia sacrificând prosperitatea guvernanţilor, ne-am gândit la popor, o să-i băgăm în consum, în acţiuni sociale pentru cei necăjiţi. Adică guvernul Ponta pune bani la saltea pentru amărâţi, pe care o să-i scoată cu siguranţă la anul, de alegeri. Şi va uita cu totul de investiţii, singurul loc în care banii produc alţi bani şi bunăstare socială. Păi, dacă asta-i tot ce ştii, asta e şi tot ce faci, nu? Doar că prin 2017, cei care vor conduce atunci ţara vor suporta dezmăţul populist-electoral al acestui guvern nenorocit.

*Şi câteva minciuni prin omisiune. Nu ne spune premierul nimic despre creşterea planificată a impozitelor pe terenuri şi case, care ne aşteaptă tot de pe la anul. Se vorbeşte despre o creştere de 3 ori a acestor impozite. De asemenea, nu ne spune nici o vorbă despre liberalizarea preţului la gaze, cu un calendar convenit cu UE până în 2018. Asta înseamnă o majorare a preţului la gaze cu 30%, deci cu vreo 6-7% pe an. Sigur e că din 1 iulie vom plăti gazul cu 6% mai mult, lucru vizibil imediat pe facturi.

Asta, aşa, pe scurt, ca să vedem ce mai rămâne din laudele deşănţate cu care s-a împăunat premierul scos la tablă de o Cameră a Deputaţilor extrem de prietenoasă şi amabilă. Un bun prilej pentru Ponta să continue campania electorală în care s-a angrenat imediat după ce a pierdut-o pe cea din 2014.

Nimeni nu-i nebun să nu se bucure când se anunţă creşteri de venituri, succese în economie, excedent bugetar etc. Problema e cu ce preţ le obţii, cât timp te vei bucura de ele, ce faci cu excedentul bugetar şi ce se va întâmpla după... Pentru că n-au trecut decât câţiva ani de când alt premier cu dos fălos şi plin de sine, unul de-l cheamă şi-acum Tăriceanu, raporta succese peste succese şi creşteri uriaşe de venituri la populaţie şi la bugetul statului. S-a ales praful, în doi ani am dat înapoi cu dobândă tot ce-am obţinut atunci prin politici iresponsabile, prin raportări ambiţioase şi false. Cheltuielile necugetate şi lipsa unei viziuni economice pe termen mediu şi lung ne-au adus de unde-am plecat, la sapă de lemn. Din care n-am reuşit să ne extragem nici acum, încă plătim oalele sparte de Tăriceanu.

Dar toate astea se uită. Îi înjurăm o vreme pe cei care ne bagă în rahat până-n gât, după care ne spălăm şi ne credem curaţi ca lacrima. Doar că duhoarea rămâne... Este unul din motivele pentru care sunt atât de sceptic atunci când îl aud pe premierul Ponta lăudându-se cu seria lui de nemaipomenite succese economice. Îmi dau seama că suntem prinşi într-o capcană din care vom ieşi extrem de greu. Cu atât mai greu cu cât blatul politic PSD-PNL-Iohannis începe să fie evident.