Scopul urmăritului penal Sebastian Ghiţă a fost macularea procurorului şef al DNA; un scop atins. S-a împlinit, astfel, pohta ce-au pohtit hoţii şi corupţii acestei ţări. N-au putut s-o atingă altfel, au luat-o pe „extremele” politicii, tangenţial, pe teza de doctorat. O teză judecată de toţi nepricepuţii, de politicieni, oengişti şi ziarişti care-şi dau cu stângu-n dreptu’ şi când îşi scriu numele. Cum să judece ăştia o teză de doctorat pe probleme de drept?! Ghiţă, Ciuvică, Cristoiu – nişte glume proaste, cine să-i ia în serios?!

Şi totuşi, somnambulii ăştia au creat o isterie generală pe care Codruţa Kovesi nu pare capabilă să o calmeze. Liderii PSD sprijină toată mascarada asta, mustăciosul-şef îşi dă ochii peste cap pe la televiziuni plângând de mila celor băgaţi după gratii de o persoană care şi-a plagiat teza de doctorat – înţeleg că n-ai voie nici să te autoplagiezi, nu poţi să-ţi foloseşti nici propriile texte dacă nu explici despre ce-i vorba (ghilimele, note de subsol etc.). Sunt condiţii impuse, probabil, de „statura” academică a unei teze de doctorat, nu insist pentru că nu mă pricep, ce vreau să spun este că nici măcar în lumea asta exclusivistă lucrurile nu sunt clare. Cu alte cuvinte, acolo unde nu-i o lege clară, e tocmeală, e vorbărie, sunt acuze niciodată dovedite, adică exact mediul în care unii ca Ghiţă, Ponta şi Ciuvică se simt ca peştii în apă tulbure.

PSD se dă de ceasul morţii s-o scoată din joc pe Codruţa Kovesi, închipuindu-şi că fără ea sistemul nostru judiciar e la pământ. Se confundă, ca de obicei, instituţia cu persoana. Ponta, Dragnea, Ghiţă şi ceilalţi încearcă să acrediteze o idee care face mult rău statului de drept: „Uite cine ne judecă pe noi, uite cine ne bagă în puşcărie!...”. Nu-i aşa, stimabililor, vă bagă-n puşcării un sistem judiciar care a început, în sfârşit, să funcţioneze, nu un om. De fapt, vă bagă la mititica propriile voastre hoţii şi potlogării. Asta nu vă trece prin scăfârlie, nu?! Pleacă Kovesi? Să plece, nu e singurul procuror cinstit, determinat să lupte cu corupţii din ţara asta. Se vor găsi alţii să-i continue opera, la fel a fost când a plecat Morar, parcă se sfârşea lumea, uite că nu s-a întâmplat nicio nenorocire, de fapt abia atunci au început adevăratele probleme pentru corupţii din politică şi amicii lor.

Dar PSD atacă electoratul naiv pe toate căile. Promite, de pildă, tăieri de taxe şi impozite cu nemiluita, de parcă statul român ar funcţiona cu diligenţe de la Preafericitul Patriarh. Unui partid care a „domnit” în România 20 de ani din 26, iar în teritoriu stăpâneşte mii de primării de la Revoluţie încoace (FSN, PDSR, PSD – acelaşi lup în blană de oaie...), unui asemenea partid i-au trebuit 26 de ani ca să vadă că-s prea multe dări de plătit, că-i prea multă birocraţie, că românul este pur şi simplu agresat de instituţiile statului care colectează bani pentru buget?! Greu de crezut, mult mai aproape de adevăr e o altă „teză”: PSD are nevoie de voturi, pentru că dacă nu câştigă alegerile din iarna asta s-a cam terminat cu „domnia”! Şi-atunci promite orice, înghite orice, minte de-ngheaţă apele, calcă pe cadavre, e în stare să facă pact şi cu Diavolul, doar-doar îi lămureşte pe români să pună botul la nişte promisiuni care nu vor fi niciodată onorate.

Din fericire pentru acest partid, şi din nefericire pentru cei care pricep şi altceva decât trăsnăile pesediste, lucrurile s-au simplificat nepermis de mult în politica românească: avem două partide mari şi late, PSD şi PNL, despre care ne-am cam lămurit ce pot face. În jurul lor gravitează nişte sateliţi amărâţi, gen ALDE, UNPR, PRU, PMP. Un singur partid încearcă în mod serios să spargă monopolul, să aducă figuri noi pe scena politică, să scape de corupţi şi incompatibili: Uniunea Salvaţi România. De-aici, următoarea victimă a ofensivei pesediste: Nicuşor Dan şi ceata lui. Pe Codruţa au murdărit-o suficient ca să nu se mai albească niciodată definitiv, acum a venit rândul lui Nicuşor Dan şi-al franţuzoaicei lui, Clotilde Armand. USR este singura forţă politică în urcare, Nicuşor şi Clotilde sunt singurii care-i pot încurca pe pesedişti şi penelişti. Prin urmare, pe ei, pe mama lor!... Credeţi că degeaba au votat într-o frăţietate liberalii şi social-democraţii modificări suspecte la legea partidelor?! Nu, frate, nimic nu-i degeaba în politică, toate au un scop, iar scopul e să-l încurci pe adversar prin orice mijloace. Cum ar fi: ai dreptul să faci un partid cu doar 3 persoane, dar ca să candidezi la alegeri ai nevoie de 200.000 de semnături! Simplu, nu? Democraţie curată, ca la porţile Orientului, că doar acolo suntem...

Grav nu e să te lupţi cu un partid sau altul, face parte din jocul politic, grav e să terfeleşti şi să pui la zid Justiţia şi statul de drept. Este exact ce încearcă să facă PSD şi Liviu Dragnea prin purtătorii lor de cucuvele mov: urmăriţii penal Ghiţă şi Ponta. Le va reuşi planul, nu le va reuşi? „Bomboanele otrăvite” sunt în programul lor electoral, cum a remarcat Moise Guran. Le putem înghiţi, sau le putem ignora. De noi depinde.