Ţin prea mult la sănătatea minţii mele şi a dvs. ca să intru în jocul extrem de ieftin practicat de premierul Victor Ponta, cel al manipulării ordinare şi continue. Nu sunt nici suficient de aiurit încât să-l cred pe cuvânt pe unul care n-are cuvânt, drept pentru care nu voi zice nimic despre creşterea pensiilor cu care se laudă peste tot premierul – o creştere care va ferici 5 români dintr-o sută cu o sumă medie de 60 de lei pe lună. Buni şi ăştia, vor spune mulţi. Penibil, vor spune alţii, avem nevoie de o lege a pensiilor care să ne respecte munca de o viaţă, nu ne trebuie pomeni electorale de tipul sutei de lei de la Ceauşescu.

Atât despre pensii. Voi aduce în discuţie, astăzi, un mesaj postat pe Facebook de Ion Ion. Iată ce spune, dur şi ferm, persoana cu acest nume, căreia îi mulţumesc pentru necesara lectură: „E foarte trist că din lipsă de inspiraţie politicienii au ajuns să apeleze la imaginea unor copii ca să întreţină tensiunile interetnice. Aceşti oameni politici, după părerea mea rahaţi umblători cu moţ, sunt caracterizaţi de O. Goga în 1916 astfel: „Ţară de secături, ţară minoră, căzută ruşinos la examenul de capacitate în faţa Europei. Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoţii improvizaţi astăzi în moralişti, miniştrii care s-au vândut o viaţă întreagă, deputaţii contrabandişti. Nu ne prăbuşim nici de numărul duşmanului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie înfricoşătoare de meningită morală”. Sunt convins că nici politicienii de bordel, nici propaganda televiziunilor de mahala, nici grohăitul editorialiştilor de bordei n-au priză la transilvăneni, care au acea scânteie strălucitoare moştenită în sufletul lor, care îi împiedică să fie răi şi care îi face să rămână adevăraţi creştini”.

Observaţi cât de puţin s-au schimbat politicienii români din 1916 încoace? Absolut tot ce spunea Octavian Goga atunci se întâmplă şi azi, de parcă ne-ar fi ţintuit cineva în loc vreme de un secol. „Meningita morală” a poetului face ravagii printre membrii clasei noastre politice, afectând o întreagă naţiune – pentru că boala asta se ia şi proastele obiceiuri la fel. Îmi dau seama cât de frustrant trebuie să fie pentru poporul român să fie condus de nişte „hoţi improvizaţi în moralişti”. Uneori, supărat pe toţi şi pe toate, eşti tentat să accepţi că „o ţară de secături” nu poate avea decât conducătorii pe care-i merită, nişte bolnavi de Putere, nişte contrabandişti de suflete, nişte traficanţi de conştiinţe, nişte mincinoşi şi plagiatori.

De suferit, însă, suferă nu doar românii transilvăneni, ci şi românii moldoveni, dobrogeni, munteni, bănăţeni. Epidemia care a atacat fibra naţională a românilor este pe cale să transforme un popor într-o populaţie. N-aş zice că activităţile politice manipulatorii şi propaganda televiziunilor de mahala au prins doar în Moldova şi în Regat, „meningita morală” a afectat şi Transilvania, ceea ce se vede cu ochiul liber. Nu cred că transilvănenii sunt îngeri şi ceilalţi demoni. Sigur că sunt diferenţe între românii de-aici şi cei de dincolo de Carpaţi, dar boala, mă văd nevoit să repet, este molipsitoare. Iar când spun asta mă gândesc nu doar la românii, ci şi la maghiarii din Transilvania. Uitaţi-vă la politicienii UDMR şi-ai celorlalte partiduleţe maghiare: veţi constata că potlogarii, hoţii şi contrabandiştii lor nu sunt cu nimic mai prejos decât cei ai majoritarilor.

Şi-atunci cine cu cine să vorbească despre posibilele binefaceri ale autonomiei? Cine să aibă încredere în cine? Cine să convingă pe cine? Politicienii maghiari ne învrăjbesc, politicienii români ne dezbină. Şi unii, şi alţii ne stăpânesc. Când Sabin Gherman a spus „m-am săturat de România”, susţinând o Transilvanie autonomă, n-a lipsit mult să fie linşat. N-am crezut şi nu cred într-o eventuală Republică Transilvania după modelul Republicii Veneţia – datele sunt total diferite, aşa cum aţi putut afla din ziarul nostru de marţi. Trebuie să recunosc, însă, că de la „momentul Sabin Gherman” încoace lucrurile n-au mers spre bine în România. Dimpotrivă, politicienii hoţi şi imorali i-au făcut pe tot mai mulţi români şi maghiari să plece din ţara lor, părăsindu-şi părinţi, copii, fraţi şi surori, mergând oriunde văd cu ochii în lumea asta. Tot mai mulţi au ajuns să se sature nu de România, de România nu te poţi sătura niciodată, ci de cei care îi conduc.

De fapt, politicienii hoţi şi corupţi şi-au atins scopul: ne-au dezbinat, au creat false probleme, ne-au sărăcit într-atât încât de foame ne mulţumim cu resturi de la masa lor, ori plecăm din ţară. Iar asta este cu adevărat o dramă pentru români – pentru că un popor sărac poate fi foarte uşor manipulat.