EDITORIAL. O banală semnătură pe o banală cerere
„Băieţii deştepţi” de la Partidul Civic Maghiar – o formaţiune politică ruptă prematur de la „sânul” mamei UDMR – s-au gândit că-i rost de nişte voturi în plus dacă mai agită puţintel steagul autonomiei. Chestia asta îi încurcă întotdeauna pe unii cu alţii, tulbură apele şi naşte dezbateri în care PCM apare pe tapet ca relicva unei şopârle bine conservată într-un bloc de piatră. Şi ce altceva să facă ei pentru voturile astea de la concetăţenii maghiari decât să arvunească Piaţa Mihai Viteazul pentru un miting în sprijinul autonomiei Ţinutului Secuiesc taman în miezul zilei de 1 Decembrie 2014?! O idee perversă, ciudată, dar deşteaptă, de natură să-i pună în gardă nu doar pe etnicii români, ci şi pe liderii UDMR. Adică primarul nostru va avea la ce să se gândească până prin toamnă-iarnă, să nu se plictisească doar cu drumurile mereu reparate şi mereu distruse, cu borduri şi alte mărunţişuri nedemne de un edil cu aspiraţii autonomiste pe calapod european.
Răspunzând chemării autonomiste, apele s-au tulburat la nivel local, agitate deocamdată doar pe forumuri de socializare, alimentate şi de istericalele unor tineri români care au ars steagul Ungariei prin acelaşi Ţinut Secuiesc bântuit de stafia extremismului cu orice preţ. Vă daţi seama ce va fi când vor intra în horă „naţionaliştii” de serviciu ai PSD-UNPR-PC, care abia aşteaptă să se manifeste cât mai zgomotos şi convingător după ce li s-a interzis de la centru să-şi atace tovarăşii de guvernare maghiari. Din câte îmi dau eu seama, acest moment nu se va consuma, însă, înaintea alegerile prezidenţiale din toamnă şi va fi influenţat de rezultatul scrutinului. În acest moment un singur lucru e cert: UDMR va fi în continuare „în cărţi” numai dacă noul preşedinte va fi unul apropiat actualei Puteri.
Bun, şi cum schimbă prezenţa sau absenţa UDMR dintr-un nou Guvern situaţia Pieţei Mihai Viteazul pentru ziua de 1 Decembrie 2014? Păi o schimbă şi hai să vedem cum.
Nu cred că liderii PCM i-au consultat pe „fraţii” de la Guvernare în legătură cu formularea acestui anunţ timpuriu şi intempestiv. Cred că, dimpotrivă, iniţiativa PCM i-a luat pe nepregătite pe udemerişti. Iar dacă nu-i aşa, dacă n-am eu dreptate şi totul a fost bine gândit şi pritocit împreună de liderii celor două partide, atunci înseamnă că UDMR ştie deja numele viitorului preşedinte al României şi se pregăteşte să iasă de la guvernare după alegerile din toamnă. Altfel, două partide aflate la Putere, PSD şi UDMR, nu vor putea ascunde sub niciun preş conflictul major creat de o întâlnire a românilor înfierbântaţi şi a maghiarilor revendicativi, la aceeaşi oră, în aceeaşi zi – Ziua Naţională a României! – şi în aceeaşi Piaţă Mihai Viteazul. Nu-i cred capabili de o asemenea gafă monumentală nici pe primarul Antal Árpád, nici pe tânărul nostru proaspăt prefect Marius Popică – chiar dacă acesta din urmă a fost numit în funcţie cu acordul UDMR. Pentru că românii şi maghiarii se vor întâlni în Piaţa Mihai Viteazul cu intenţii total opuse, ceea ce va naşte, cu siguranţă, un conflict pe care nici măcar PCM nu şi-l doreşte.
Acesta este raţionamentul care mă face să cred că totul nu este decât un joc de imagine pur electoral, prin care PCM încearcă să mai rupă nişte voturi de la electoratul oricum nemulţumit al partidului „trădător” UDMR.
Indiferent cum raţionăm şi argumentăm, devine clar că „băieţii deştepţi” de la PCM îi pun la grea încercare pe fraţii de la UDMR. Urâtă, neelegantă treabă, primarul Antal Árpád e victimă sigură, orice-ar face va ieşi rău, norocul lui e că alegerile locale vor fi abia peste doi ani... E limpede că UDMR va merge pe mâna lui Victor Ponta (alegere nefericită, dacă mă întrebaţi pe mine, dar alta nici nu prea au la dispoziţie liderii Uniunii) şi va împărţi cu el victoria sau înfrângerea. Dacă va ieşi Ponta preşedinte, UDMR va rămâne la Putere. Dacă nu, este posibil ca guvernul Ponta să cadă şi UDMR să-şi ia inima-n dinţi şi să se retragă în Opoziţie. (Nu dau prea multe şanse scenariului ăsta, dar el trebuie avut în vedere.)
De acolo, din nedorita Opoziţie, partidul lui Kelemen Hunor va privi cu alţi ochi posibilitatea ca Piaţa Mihai Viteazul să fie împărţită între două tabere ireconciliante chiar de Ziua Naţională a României. Numai că, şi în Opoziţie fiind, nu cred că liderii UDMR vor risca să-şi asume paternitatea unui posibil şi chiar probabil conflict interetnic major româno-maghiar. Doar dacă nu le-a luat Dumnezeul lui Tőkes orice urmă de raţiune şi de instinct de conservare. Vor avea însă mari probleme în a-şi reafirma „ataşamentul” faţă de valorile democraţiei europene după ce unul din primarii importanţi ai UDMR va semna „actul de naştere” al unui conflict interetnic cu urmări nefaste nu doar pentru români, ci şi pentru maghiari. În pixul primarului Antal Árpád stau multe, viaţa noastră toată poate fi decisiv influenţată de o banală semnătură pe o banală cerere...