E o isterie întreagă cu ruperea, distrugerea, dezmembrarea, fărâmiţarea, marginalizarea marelui PSD. Mogulul Sebastian Ghiţă are grijă să alimenteze toată zvonistica asta, menită să închege puţin risipa de voci răguşite, disperate din interiorul partidului. Dar nu se va întâmpla nimic, nu trebuie să se sperie nici măcar suporterii fanatici ai PSD. Victor Ponta va rămâne preşedinte, poate şi premier – cu toate că nu i-aş da prea multe şanse în direcţia asta. Locul de preşedinte, însă, nu i-l va lua nimeni. Mogulul Ghiţă va vinde România TV unor elveţieni, după cum se-aude, iar cu parte din banii luaţi de-aici şi din contractele cu statul prietenului său Ponta îşi va face propriul partid. Ştiţi cum se face un partid, nu? Se ademenesc oamenii către o iluzie cu bani proveniţi din alte afaceri. Li se promit funcţii profitabile bătrânilor şi aventuri nemaintâlnite tinerilor. Se asezonează cu grija faţă de vârstnici şi săracii cu acte-n regulă. O reţetă verificată, sigură, nu poate da greş. Apoi se aşteaptă câţiva ani, până partidul nou se rodează, devine cunoscut, participă la nişte alegeri şi confirmă. Sau infirmă, iar atunci momentul e naşpa.

Nu va fi cazul noului partid al lui Ghiţă – tot de stânga, pentru că-i plină ţara de oameni săraci, Statistica a numărat 4,7 milioane de români care trăiesc la limita sărăciei. Oamenii ăştia n-au cum să voteze altceva decât un partid de stânga, care promite şi chiar oferă ajutoare sociale cu nemiluita. Cu ce mai vine de la Uniunea Europeană, cu ce mai pică de la primării, cu cadourile din campaniile electorale tot mai dese, săracii ăştia nu mai au nevoie de locuri de muncă, pe care oricum nu le găsesc pentru că guvernul nu se oboseşte să le creeze, e mai creştineşte să dai de pomană. Cu ce face Ghiţă, cu ce rămâne din PSD, cu ce mai adună Tăriceanu, Geoană şi Vanghelie iese de-un procent mulţumitor pentru social-democraţi şi amicii lor politici. Cel mai recent sondaj INSCOP creditează PSD-UNPR-PC cu un rezultat peste aşteptări: 31%, faţă de 41% ale noului PNL-PDL. Rolurile s-au inversat, dar mie mi se pare că nu-i deloc rău să ai 31% după ce tocmai ai pierdut nişte alegeri prezidenţiale! Nu pare a fi deloc o dramă pentru partidele astea, toate trăsnetele îl lovesc pe Victor Ponta, care scade puternic în sondaj, dar cârlanul imberb şi arogant trebuie să plătească...

Dacă ne gândim bine, adevărata provocare sunt alegerile parlamentare din 2016. Până atunci pot să apară diverse scenarii. Unul dintre ele: începerea urmăririi penale împotriva lui Ponta pe chestiunea organizării alegerilor în Diaspora. Dacă se va întâmpla minunea asta, atunci premierul pierde tot. Inclusiv partidul. Dar nu vă speriaţi, PSD nu moare, există destui condotieri în social-democraţia românească, nu cred că i-a luat pe toţi DNA-ul. Se va găsi un înlocuitor care să oblojească rănile şi frustrările marelui partid.

Ce v-aş ruga să observaţi e altceva: uitaţi-vă cât de rapid se defectează o maşinărie de partid pe care ai fi tentat s-o crezi perfectă. Cât de tare, cât de mare, cât de neruşinată e minciuna cu care sunt hrăniţi alegătorii naivi ai unui partid care, zice-se, „trăieşte prin şi pentru oameni”. Uitaţi-vă la spectacolul jenant oferit de baronii şi baroneţii PSD speriaţi de Justiţie după pierderea alegerilor prezidenţiale şi umpleţi-vă de scârbă şi de sictir. Ăştia sunt oamenii pe care 70% dintre alegătorii români i-au ales să-i conducă în 2012! Ăştia sunt oamenii care promiteau o Românie puternică şi dreptate până la capăt – evident, dreptatea lor, nu dreptatea noastră. Gândiţi-vă că doar o minune a făcut să nu îl avem pe Victor Ponta la Cotroceni în această iarnă. Reflectaţi, luaţi aminte, cugetaţi şi speriaţi-vă: cât de aproape de tâmplă ne-a trecut glonţul ăsta al alegerilor! Gândiţi-vă la asta şi va fi de-ajuns să găsiţi măcar un motiv să fiţi mândri (sau nu...) de voi. Şi să vă preţuiţi altfel minimul efort de a merge într-o duminică-două la vot.

De cealaltă parte a baricadei politice, oamenii se fac că lucrează. Sau poate chiar lucrează, să nu fim răi. Aştept cu nerăbdare întoarcerea preşedintelui ales şi instalarea lui la Cotroceni. Noul PNL se primeneşte, se curăţă bine de tot, ajutat de DNA. Partidul ăsta ar trebui să le dea măcar jumătate de leafă procurorilor care îi scutesc de găsirea şi excluderea din partid a hoţilor şi corupţilor importanţi. Rău e că-s mulţi, PNL trebuie să apeleze imediat la rezervele de la tineret-speranţe ca să-şi completeze echipa. E valabil şi pentru democrat-liberalii lui Vasile Blaga, care stau cu genunchii pe coji de nucă: Ioan Oltean, şeful de la Bistriţa, un tip antipatic şi alunecos, e în anticamera arestului preventiv în dosarul Alina Bica. Nici şeful cel mare, co-preşedintele noului PNL, nu se simte prea bine: în Germania se fac dezvăluiri în legătură cu mita dată de nişte directori de la EADS unor oficiali români. De care m-aş mira ca Vasile Blaga să fie străin...

Aşadar, cam pe-aici suntem: PSD rezistă, nu se crapă decât puţin, Ponta e în aşteptarea unor decizii care îi vor hotărî soarta, noul PNL aşteaptă şi el să hotărască Iohannis dacă se bagă sau nu la guvernare... În general, România întreagă îl aşteaptă cu emoţie şi speranţă pe Iohannis. E o aşteptare plăcută, ce dracu ne făceam dacă acum îl aşteptam pe Ponta, nu pe Iohannis, la Cotroceni? Vă spun eu că nu mai glumeam; nici eu şi, probabil, nici mulţi dintre voi!