Trăim momente de grea cumpănă. Viaţa noastră politică de azi îmi aminteşte de articolele apărute în presă în ultimele zile ale Revoluţiei din decembrie 1989. Atunci, şefii de la Secţia judeţeană de propagandă a PCR ne-au trimis prin fabrici să dăm glas susţinerii maselor populare faţă de politica înţeleaptă a cârmaciului naţional. Nu ne-am prea dus noi prin fabrici, dar am scris în numele unor oameni care au fost de acord (cum altfel?) să-şi manifeste susţinerea şi adeziunea faţă de Nicolae Ceauşescu. Ce se întâmplă acum cu societatea noastră seamănă teribil de mult cu ce-a fost atunci. Ponta şi mafioţii lui au pus la cale acelaşi „reality show”, cu aceleaşi mesaje de susţinere şi adeziune – de data asta ale pesedeilor faţă de conducătorul iubit al guvernului. Nici măcar Iliescu n-a avut nevoie şi n-a cerşit atâtea limbi care să-i aline durerile pidosnice...

Ziceam, ieri, despre războiul lui Victor Ponta cu poporul român. Nu trebuie să vă speriaţi şi să vă gândiţi că urmează o hecatombă, Ponta este un laş care nu va avea îndrăzneala să înfrunte câteva mii de oameni adunaţi într-o piaţă. Nu mai suntem la 1989, ne-am deşteptat – cel puţin aşa îmi place să cred. Premierul României poartă războiul ăsta cu poporul prin Parlament, prin presă, prin alte instituţii ale statului folosind mijloace legale. Nu va trage în popor decât cu minciuni şi gogoşi, ameninţări tâmpite (las că vă bag eu la închisoare dacă ieşiţi în stradă...), hotărâri de guvern anti naţionale şi legi anti Justiţie. Războiul lui Ponta se va duce cu Justiţia, prin intermediul Parlamentului. Câtă vreme Opoziţia nu are majoritate în Parlament, parlamentarii Puterii pot face orice doresc. Adevăratul război aici se poartă, de fapt.

Şi ce îşi doresc cel mai mult şi mai mult ipochimenii ăştia de la Putere, asociaţi cu mulţi membri penali ai Opoziţiei? Să fie lăsaţi în pace, să fie imuni, să fie mai presus de lege. Pentru asta e nevoie de schimbarea câtorva legi: una din ele, care să modifice Codul Penal în favoarea marilor corupţi din politică. E în pregătire. Altă lege care se pregăteşte se referă la „scurtarea de cap” a DNA. Adică până când o lăsăm noi pe Kovesi, femeia asta imposibilă, să ne ceară socoteală pentru afacerile noastre penale?! Ia să le mai luăm noi din atribuţii procurorilor DNA, să vedem ce vor mai face! Paşii în această idee sunt făcuţi, Ponta este apărat de un Parlament docil, supus Guvernului şi premierului. Cea mai mare putere în stat, Legislativul, pupă dosul puterii executive având un scop comun: distrugerea altei Puteri a statului român, Justiţia. Singura, de fapt, care şi-a demonstrat capacitatea, profesionalismul şi curajul de a face ceva pentru europenizarea României. Prin urmare, Justiţia nu-l poate urmări penal pe premierul Ponta. Camera Deputaţilor a votat cu o majoritate zdrobitoare în favoarea lui Ponta, 231 la 120, ceea ce îmi întăreşte convingerea că războiul din Parlament nu poate fi câştigat de Opoziţie.

Ce ne rămâne de făcut? Ne rămâne să urlăm, să protestăm, să ieşim pe străzi şi să cerem să ni se facă dreptate. Să cerem respectarea legii de către toţi, indiferent câţi bani au şi ce funcţii au. Să cerem respectarea Constituţiei României, care la primul ei punct scrie clar: Nimeni nu e mai presus de lege. Nimeni, Victoraş, nimeni, Căline, nimeni, corupţilor şi penalilor care vă ascundeţi în spatele unor proceduri penibile parlamentare, de râde lumea întreagă de noi! Ne-aţi făcut de râsul lumii şi ăsta e un alt motiv pentru care meritaţi să fiţi închişi în spatele gratiilor, într-o închisoare federală americană de maximă securitate, măcar câţiva ani, să vedeţi ce înseamnă recluziune şi umilinţă.

Ce ne mai rămâne de făcut? Să fim conştienţi şi responsabili, să nu ne lăsăm manipulaţi de propaganda Puterii. Dacă n-ar avea nimic de ascuns şi nimic pe conştiinţă, Ponta ar trebui să ceară el ridicarea imunităţii, nu să cerşească imunitate. Este ceea ce-l sfătuieşte şi preşedintele CSM, Horaţiu Dumbravă, dar n-aş crede ca mitomanul Ponta să-i asculte îndemnul. Este ceea ce îi cere şi preşedintele Iohannis, mai dur decât de obicei. Victoraş ştie, însă, că plecarea de la Palatul Victoria înseamnă pentru el sfârşitul jocului politic, aşa că ascultă de sfaturile prietenului şi înruditului Cazanciuc, ministrul Justiţiei, care îl asigură că un ditamai premierul Ponta este mai presus de lege, de Justiţie, de popor, de tot ce mişcă-n ţara asta.

Suntem un popor de circa 12 milioane de „acrobaţi” cu rău de înălţime, care merg pe sârmă, suspendaţi la 10 metri înălţime, fără plasă de siguranţă dedesubt. (Celelalte 8 milioane ori au plasă, ori sunt masochişti...). În situaţia asta ne-a adus „politica înţeleaptă” preluată cu subiect şi predicat de Ion Iliescu de la Nicolae Ceauşescu şi făptuită, apoi, de aproape toate guvernele postdecembriste. De-asta am ajuns unde-am ajuns. De-asta va trebui să reacţionăm, acum, la dispreţul şi aroganţa guvernamentală. Paşnic, dar hotărât. Forţa noastră stă în număr şi dreptate. Suntem mulţi şi nu cerem decât dreptul de a trăi într-o Românie europeană civilizată şi predictibilă, dominată nu de clanuri politice mafiote, ci de Lege şi Ordine (sună oarecum ciudat, e un slogan compromis de legionari, dar pe-acolo suntem...). Avem dreptul şi avem dreptate să cerem măcar atât, dacă prosperitate şi bunăstare ca la elveţieni şi nemţi nu se poate – pentru că nici nu suntem, nici nu muncim ca ei!