Avem listele de candidaţi pentru viitorul Parlament. Să zicem că ne interesează mai ales cele din judeţul nostru, chiar dacă niciun parlamentar român reprezentând judeţul Covasna n-a rămas în mintea şi inima oamenilor cu vreo iniţiativă memorabilă. „Meseria” de parlamentar se face cu cinism şi lipsă de scrupule, scopul este o leafă bună, o pensie specială şi construirea unui hăţiş de relaţii publice care să-ţi ofere privilegii şi foloase necuvenite. Să mă ierte persoanele care fac excepţie de la această regulă, dar realitatea mă obligă să spun exact ce gândesc despre gaşca politică pe care românii o suportă de-un sfert de veac încoace – o adunătură de incompetenţi puşi pe căpătuială.

Să presupunem, aşadar, că ne-ar interesa pe cine votăm în judeţul Covasna – mă refer aici, desigur, la votul etnicilor români, ce votează maghiarii ştim de peste 25 de ani. Ce găsim pe listele partidelor? De toate pentru toţi alegătorii: artişti, foşti primari, deputaţi încă în funcţie, foşti consilieri locali, economişti, politicieni de carieră, simpli oportunişti, merceologi, jurişti etc. N-are rost să înşir aici nişte nume mai seci decât iasca, oricum nu contează, prestaţia lor nu va schimba niciodată nimic în viaţa românilor şi maghiarilor din Secuime. O să avem încă un deputat care îşi va face „meseria” cu gândul la pensie şi la învârtelile din Parlament. Ce mi se pare mie că ar conta este, însă, cum ne privesc pe noi, alegătorii, şefii partidelor politice. Uitându-mă pe liste, apreciez că unele partide ne cred ori proşti, ori uituci, ori ignoranţi.

PSD, marele şi eternul partid al marilor şi eternilor Iliescu-Năstase-Ponta-Dragnea, ne „onorează” cu două nume de calibru: o solistă de muzică populară, Ionela Prodan, soacra nu mai puţin celebrului antrenor Laurenţiu Reghecampf, pesedistă cu vechime şi funcţii, întâmplător fără nicio legătură cu judeţul Covasna – dar ce contează, nici alţi parlamentari care ne-au reprezentat n-au ştiut mare lucru despre cine sunt şi ce vor românii din Covasna. Şi nu i-a dat nimeni afară din Parlament din cauza asta. Dimpotrivă... Ionela Prodan vrea să fie senatoare de Covasna. Onorant pentru noi, m-apucă emoţiile, mă podidesc lacrimi de bucurie şi speranţă. Ce spectacole, ce viaţă, ce trai pe vătrai ne-aşteaptă! Fie primit...

Celălalt nume dominant pe listele PSD Covasna este eternul Horia Grama. Dumnealui vrea al treilea mandat de deputat. Nu mi-e clar de ce, dar îl vrea – cu siguranţă i-a rămas vreun proiect neterminat, din multele care ne-au adus bunăstare, linişte şi armonie în judeţ. Ar trebui să-l mai dorim şi noi, ceea ce, la cât de buimăciţi sunt alegătorii români din judeţ, nu-i deloc imposibil.

Alt mare partid, mă refer aici la PNL, propune în Covasna nume relativ noi pentru alegerile parlamentare: Corina Bote şi Constantin Pătru pentru Camera Deputaţilor (dl. Pătru este persoana care a reuşit să-i adune pe românii din Tg. Secuiesc într-o alianţă la alegerile locale, lucru meritoriu), Gheorghe Tabalai la Senat. Înclin să cred că decât să apelezi la „foşti” care n-au făcut oricum nimic, mai bine apelezi la oameni noi, chiar dacă necunoscuţi – uneori e mai bine să n-ai trecut...

Cu nume noi defilează şi Uniunea Salvaţi România – cu sau fără siglă, încă se judecă cu BEC pe speţa asta. E vorba de juristul Lucian Miulescu şi economistul Mark Miklos. Oamenii ăştia au curaj, intră într-o bătălie dinainte pierdută (USR este aproape inexistentă în Covasna, mă şi mir că Nicuşor Dan şi franţuzoaica lui au reuşit să găsească doi candidaţi valabili...), ceea ce merită apreciat.

Despre ceilalţi, numai de bine. Sunt mulţi tineri, lucru remarcabil – asta înseamnă că măcar unele partide au învăţat ceva esenţial: să gândească azi pentru ziua de mâine. Nu fac acest lucru partidele care nu reuşesc să se reformeze, să fie în pas cu vremea.

Vom avea destul timp să ne informăm asupra candidaţilor, să-i judecăm, eventual să-i votăm. Vor apărea în presă, vor vorbi la radio şi televiziune, ne vor trimite scrisori şi apeluri în cutia poştală. Vor fi mieluşei nevinovaţi, vor promite râuri de lapte şi miere. Judecaţi-i după fapte, nu după vorbe.