Că românii și-au pierdut încrederea în clasa politică nu e o noutate. O confirmă și participarea slabă a populației la ultimele alegeri. Oamenii sunt frustrați, unii revoltați, alții disperați. Așa cum din contră rămân unii pasivi, leneși, comozi, care preferă să trăiască din ajutoare sociale în loc să munceasă. Dar plecând de la premisa că majoritatea protestatarilor sunt oameni de bună credință, corecți, care își cer drepturile, eu cred că protestele din țară nu ar fi trebuit confiscate de politicieni. Și îi blamez pe toți cei care au făcut-o, răpind astfel valoarea acestui gest civic. În clipa în care cineva face parte din acest sistem politic, infiderent de calitatea omului și a faptelor sale, cred că ralierea la o astfel de manifestare e un gest total inoportun. Mai mult chiar când acel politician este un cadru de conducere al vreunui partid sau vreun personaj celebru pentru activitatea politică.

Cred că nu întâmplător oamenii nu au răspuns chemării la mitingul lui Mădălin Guruianu de vineri, unul cu participare infimă de altfel. La fel de neîntâmplător protestatarii din Piața Universității au huiduit orice prezență a vreunui politician, chiar și din opoziție, la manifestări. Protestul era unul împotriva întregii clase politice, din care fac parte și Băsescu și Antonescu și Grama și Guruianu și Manolăchescu, pentru că așa au ales ei și nu altcineva. Asta nu îi face pe unii răi și pe alții buni. Dar îi cam scoate teoretic din ”joc”.

Așa cum spuneam, această confiscare s-a întâmplat din păcate și în județul Covasna. Unii politicieni acceptă oarecum tacit că au ”susținut” manifestările încurajând și chiar organizând participarea unor protestatari. Nu confirmă, dar nici nu neagă.  Alții au exclus orice fel de implicare dar au fost prezenți la fața locului, comportându-se de parcă importanța activității lor civice sfidează brusc și subit implicarea lor politică. Ori acest lucru a fost reclamat inclusiv de medicul Arafat, conștient că opoziția, la fel de oportunistă ca întotdeauna (după ani de dormit în Parlament), a confiscat rapid demersul public. În felul acesta un protest civic motivat sau nu (am încă niște semne de întrebare vis-a-vis de cine are dreptate în legătură cu legea sănătății) a devenit pretext de manifestații anti-putere instrumentate tot de politicieni, agitatori și lipsiți de scrupule ca de obicei.

Dacă eu nu vreau să intru în politică asta nu înseamnă că am ceva cu politicienii. Unii dintre ei îmi sunt amici sau prieteni, alții îmi sunt total indiferenți. Fiecare își asumă calea pe care a ales să-și facă datoria față de ”agora” proprie, dar nu cred că locul oamenilor politici este în piețe. Politicienii au datoria să refacă într-un fel sau altul credibilitatea acestei clase și nu o pot face decât sacrificându-și interesele proprii și înțelegând că aceste mișcări nu sunt ale lor. Doar în felul acesta manifestările vor putea avea amploare și valoare, iar politicienii ar avea fundamentul legal să folosească mecanismele democratice pentru a provoca, de exemplu,  alegeri anticipate. Dacă asta își doresc. Șansa de a ne obține votul, cel mai puternic instrument democratic, șansa de a ne scoate în proporție de peste 80% la urne și de a ne face să ne asumăm măcar încă 4 ani alegerea pe care o facem – aceasta ar trebui să fie ținta oricărui politician. Contează însă și mijloacele, nu doar scopul, domnii mei. Fie că vom opta din nou pentru Băsescu cel tot mai singur și neinspirat, pentru Crin Antonescu la fel de ignorant și de superificial (întrebați-i pe diplomații nordici care l-au așteptat degeaba la o întâlnire de lucru în timp ce el dormea liniștit) sau pe Victor Ponta cel fad și parcă mereu nepregătit pentru momentele în fața cărora e pus de istorie. Sau poate vor ieși niște fețe noi la iveală, dar noi vom avea din nou dreptul să decidem, pentru că anarhia evident nu e o soluție.

Fac apel prin urmare la toți liderii politici locali să lase în pace oamenii să-și strige supărarea dacă vor! Când vor! Și cui vor! Singurul lucru pe care îl pot face eventual e să forțeze provocarea unui colaps al societății politice actuale, care să nu ne dea altă șansă decât cea a alegerilor anticipate. Repet, dacă aceasta e o soluție în mintea lor. Ori, dacă nu, să își pună punct carierelor politice și să poftească în stradă drept civili credibili și sinceri. Pentru că și-n căruță și-n teleguță, e cam ipocrit!

În final, prietenilor și neprietenilor mei politicieni le reamintesc că trebuie să înțeleagă că scopul nu e un nou mandat, o nouă rundă de prostit populația câștigată, ci rezultatul concret al mandatelor lor. Ceea ce rămâne. Pentru că sunt convins că undeva, cândva, cu toții vom fi judecați pentru ce și cât am făcut!