Călin Popescu Tăriceanu este o persoană despre care eu, umil cetăţean al Republicii, am o părere foarte proastă. Mai proastă chiar decât cea pe care o am despre Dan Voiculescu şi Ion Iliescu. N-o să vă spun acum de ce am o părere atât de proastă despre un fost prim-ministru, fost şef de mare partid, şef al Senatului şi iarăşi şef de mic partid. Poate veţi ghici, poate nu. Important este că acest Tăriceanu este urmărit penal pentru că a minţit sub jurământ, pentru a favoriza nişte infractori: prinţul Paul, Remus Truică, Tal Silberstein, Dan Andronic şi cine-o mai fi implicat în afacerea retrocedării unor suprafeţe din pădurea Snagov şi a fermei Băneasa. O afacere de sute de milioane de euro. Cine sunt cei de mai sus: un prinţ cu sânge semiregal, un fost şef de cabinet al lui Adrian Năstase, un consilier al „foştilor” Năstase, Băsescu, Ponta şi un alt „fost al foştilor”, consilier de presă şi de imagine. Pe aceşti oameni i-a apărat cu preţul minciunii sub jurământ actualul şef al Senatului României.

De ce-a făcut-o?! De ce-a spus că nu ştie nimic despre afacerile oamenilor implicaţi în afacerea retrocedării fermei Băneasa când ştia?! Probabil pentru că a fost rugat de aceştia, sau de amicii lor, să tacă. La mafioţii italieni există o lege a tăcerii, cred că-i spune Omerta. A început să acţioneze şi la noi, concomitent cu valul de denunţuri care scoate la iveală corupţi şi hoţi de care nimeni nu ştia. E o experienţă prin care trece o societate neaşezată, cum e a noastră. Un circ dureros şi ineficient pentru români, care încep să creadă că nu eşti un politician adevărat dacă n-ai furat măcar o casă, măcar o pădure sau măcar 10.000 de voturi la viaţa ta...

Tăriceanu ar fi trebuit să tacă de multă vreme, recunoscându-şi incapacitatea. Eu am numărat vreo 13 ani de-atunci, adică de când a devenit preşedintele PNL, premier şi mare om politic. O pălărie mult prea mare pentru dumnealui. Acum e urmărit penal, foarte probabil va fi trimis în judecată şi cu siguranţă va poza în victimă... A cui victimă? Aici intervine o problemă: Victor Ponta, alt „fost” iresponsabil şi imatur, care nu-şi dă seama cât de prost eşti când vorbeşti aiurea, fără să ştii nimic, susţine că e victima lui Iohannis. Alţii sunt convinşi că tot mâna lui Băsescu e la mijloc... Încet-încet, se conturează – am spus-o demult! – o viitoare Frăţie a Condamnaţilor Politici. Uitaţi-vă puţin la numele celor care sunt în închisori sau care au ieşit de-acolo, la numele celor care sunt urmăriţi penal sau judecaţi şi veţi înţelege ce partid puternic îşi pregătesc „fraţii” corupţi, condamnaţi sau anchetaţi. Viitorul patriei e pe mâini sigure! Atât de sigure, încât România riscă să devină o ţară nesigură. E un paradox, dar nu-i complicat.

Aşadar: avem un preşedinte tăcut, aproape inert, al cărui zâmbet fals nu te îndeamnă să crezi în tine, în el şi în cei pe care-i propăşeşte. Avem un premier în care nu poţi crede decât pe termen scurt. Avem şefi de partide doar cu numele, nu şi cu fapta. Avem un şef de Cameră a Deputaţilor pe cale de dispariţie politică şi un şef de Senat pe cale să fie trimis în judecată pentru că a minţit sub jurământ. N-avem drumuri, n-avem spitale, n-avem şcoli, n-avem administraţie. Avem, în schimb, corupţie, manipulare şi minciună „en gros”. Şi mai avem o Justiţie care încă funcţionează. Şi o Europă, şi un ambasador american care ne mai trage din când în când de urechi. Fără Uniunea Europeană, fără parteneriatul cu SUA, fără stricta monitorizare a Comisiei Europene am fi fost demult terminaţi. Câtă vreme Europa şi America mai sunt cu ochii pe noi (nu contează motivele, chiar nu contează!), mai avem de doi bani speranţă. Când monitorizarea aliaţilor noştri se va încheia şi Frăţia Corupţilor va acţiona în ilegalitate ca onorabil „Partid al Deţinuţilor Politici”, atunci vom pune cruce definitiv oricăror speranţe de a trăi, noi şi nepoţii noştri, într-o Românie normală, aşezată, europeană, civilizată. Eu încă mai sper că vom avea atâta minte încât să evităm nenorocirea asta.

Până atunci, să consemnăm încă un suicid politic la vârf: preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu. DNA să-l aibă în pază!