Mi-am cam consumat porţia de epitete, înjurături, măscări şi diatribe la adresa parlamentarilor noştri. Ideea că ei, nişte deştepţi oportunişti, pot face ce vor doar pentru că noi am fost nişte dobitoci naivi şi i-am ales, ei bine, ideea asta e începutul sfârşitului lor politic. Pentru că nu vom fi la nesfârşit nişte dobitoci naivi, nu vom pune la nesfârşit ştampila pe nişte nume care n-au nicio legătură cu realitatea pe care noi, şi nu ei, o trăim. Cândva, nesimţiţii ăştia vor înţelege că poporul i-a ales în Parlament nu pentru a se îmbogăţi şi a fura, ci pentru a servi interesul naţional. Va mai trece timp până atunci, dar în final îi vom face să priceapă.

Sigur că l-am înjurat pe pesedistul Anghel Stanciu, autorul unei gugumănii grandioase încercând să apere votul PSD în favoarea pensiilor nesimţite şi nemeritate ale parlamentarilor: „Pe 16 noiembrie colegii mei spun că poporul şi-a luat ţara înapoi, astăzi a venit vremea să ne luăm noi Parlamentul înapoi”. Cine i-o fi luat Parlamentul pesedistului Anghel şi unde l-o fi dus?! Ce-a vrut ipochimenul să transmită a fost o încurajare pentru ceilalţi pesedişti; dacă traducem vorbele ăstuia, iese cam aşa: e momentul să nu ne mai ascundem, să nu mai fim ipocriţi şi să recunoaştem că aleşii sunt nişte supraoameni cărora naţiunea le e profund îndatorată şi care, prin urmare, au voie să-şi voteze tot felul de privilegii.

Dacă îi întrebi, pe el şi pe ceilalţi pesedişti, uneperişti, pecişti care au votat pentru pensiile astea speciale, ce anume au făcut pentru alegătorii lor, pentru amărâţii care i-au votat ca nişte proşti ce sunt, n-ar prea şti să înşire decât ameninţări şi vorbe goale. Nişte nemernici, care vor avea pensii mult peste medie şi mult peste ceea ce merită somnul lor prelungit în băncile sălilor de şedinţe, dând peste nas într-un dispreţ suveran milioanelor de români care se chinuie cu pensii de tot rahatul – pensia medie la noi e de nici 900 de lei, adică vreo 200 de euro. Ei bine, în ţara acestor pensii mizerabile, aleşii noştri se gândesc să şi le crească pe-ale lor până pe la 1.000 de euro, fără să fi cotizat pentru asta! „Nu luăm bani de la bugetul de pensii”, se scuză ei. Nu, nu luaţi de la pensiile noastre amărâte, luaţi de la sănătate, de la educaţie, de la drumuri... Luaţi de la bugetul statului, pe care-l distrugeţi cu premeditare şi intenţie cu tot soiul de aranjamente electorale! Pentru că nu-i vorba, aici, doar de cei 570 şi câţi veţi mai fi parlamentari în actuala legislatură, ci de peste 1.300 de aleşi de când Marea Adunare Naţională s-a transformat, doar cu numele!, în Parlamentul României. Adăugaţi personalul diplomatic, funcţionarii de la Parlament şi veţi da de nişte sume pe care şi le doresc şi Sănătatea, şi Educaţia, şi Ministerul Muncii. Dar ce treabă aveţi voi cu sănătatea, educaţia şi munca într-o ţară în care sunteţi ditamai „baroni”, în care faceţi ce legi vă taie capul şi grosimea obrazului?!

Pe de altă parte, dacă stau să mă gândesc mai calm la toată situaţia, cei care i-au ales pe aceşti parlamentari ticăloşi ar trebui acum să-şi dea palme în direct, în piaţa publică, să strige de durere şi ruşine, să se-audă până departe, în sălile Parlamentului: „Suntem nişte dobitoci, ne-am lăsat prostiţi şi cumpăraţi pe nimic de nemernicii ăştia care huzuresc în Parlament pe banii noştri”. Dar pentru că electoratul este o persoană colectivă anonimă, şi pentru că nu se cade să vorbeşti de rău milioane de oameni, chiar dacă sunt spălaţi pe creier, e mult mai comod să-i înjuri pe cei 303 parlamentari ai Puterii care şi-au votat pensii speciale nesimţite. Ăştia au nume, au chip şi au partid, aşa că veţi afla pe cine şi ce partid să votaţi sau să nu votaţi data viitoare.

L-am văzut pe pesedistul Duvăz explicând, preţios şi doct, că pensiile astea nu sunt un exces, ci o reparaţie... Auzi, băiatu’, cine v-a lovit aşa de rău că trebuia să fiţi reparaţi? Boc şi Băsescu, nu? Ei v-au luat pensiile astea speciale de sub nas când cu criza şi tăierea lefurilor. Aşa că, dragi tovarăşi alegători, iată cum face norodul dreptate! Înjuraţi-i în continuare pe Boc şi pe Băsescu, ăştia au tăiat lefurile bugetarilor pentru un an de zile, dar s-au opus acestor pensii nesimţite – nu numai pentru parlamentari, dar şi pentru diplomaţi, funcţionari în parlament şi alte categorii de persoane „speciale”. Înjuraţi-i pe ei şi pupaţi-i în bot pe cei care v-au adus taxe noi şi prosperitate cu duiumul, care repară nedreptăţile făcute „poporului pesedist” de nişte criminali pedelişti încă în libertate (la Boc şi Băsescu mă refer, ei şi-au asumat măsurile de austeritate pe vreme de criză economică). De câte ori atentează la bugetul statului prin măsuri populiste şi electorale, ori ca să-şi favorizeze clientela politică, pesediştii găsesc eterna scuză: suntem obligaţi să reparăm nedreptăţile guvernelor Boc-Băsescu, ăia de-au tăiat lefurile şi pensiile. Perfect, tot reparând, uite c-au ajuns şi la „nedreptatea” făcută parlamentarilor! Toate se-aşează în ordinea firească gândită de Iliescu, Năstase, Ponta, Tăriceanu, Oprea, adică FSN-PSD şi aliaţii lor: după noi, potopul!

Nu ştiu ce învăţăm din ce ni se-ntâmplă. Probabil nimic, m-am lămurit că nicio generaţie nu învaţă nimic de la celelalte. Toţi suntem atât de deştepţi încât trebuie să redescoperim mereu roata, focul, atomul, apa de ploaie şi televizorul. Fiecare generaţie de politicieni se naşte ca să redescopere furtul din bani publici, salariile mici şi veniturile mari, pensiile nesimţite, licitaţiile contrafăcute, contractele cu dedicaţie şi-atâtea altele. Generaţia politică tânără nu-i cu nimic mai bună decât generaţia bătrânilor, ceea ce doare, de fapt, cel mai mult. Tinerii politicieni sunt mai răi, mai ticăloşi, mai perverşi şi mai stilaţi decât cei în vârstă.

Nu ştiu decât două instrumente care îi pot opri să-şi continue opera distructivă la adresa românilor: votul nostru şi Justiţia. În ecuaţia asta, votul e hotărâtor. Îi putem înjura, le putem dedica ode şi poeme în care să-i batjocorim, aşa cum merită de altfel, dar cel mai mult îi va durea votul care nu mai vine. Colecţia de înjurături nu-i face să plângă, colecţia de voturi lipsă, da!