Viaţa politică nu-i deloc simplă şi chiar deloc uşoară. Un exemplu de dată recentă: numirea lui Eduard Hellvig la conducerea SRI. L-a vrut acolo preşedintele Iohannis, are motivele lui, promovează liberali cunoscători de limbă germană, ceea ce nu-i rău, dar nu-i nici suficient. Două reacţii la această nominalizare m-au interesat: cea a lui Victor Ponta şi reacţia lui Traian Băsescu. Poate vom avea şi o reacţie a lui Dan Voiculescu, din puşcărie, asta ne-ar lămuri, poate, despre ce interese sunt în joc.

Victor Ponta crede că nominalizarea lui Hellvig e potrivită, chiar bună, drept pentru care şi PSD, şi UNPR, şi PC vor vota persoana în cauză. Măi să fie! Să nu mai spună nimeni că nu s-a schimbat nimic în politica românească, uite că s-au schimbat multe. A dispărut din peisajul activ omul care dezbina clasa politică, răul care dacă l-ar fi propus pe Hellvig la SRI ar fi fost imediat înjurat şi porcăit de Ponta, Oprea şi ceilalţi. Acum e linişte şi pace, Ponta l-a mirosit pe Hellvig ca fiind un vechi tovarăş de arme, de luptă antibăsistă, camarad de lovitură de stat... E o chestie să recunoşti o lovitură de stat de pe poziţia de prim-ministru al unui stat de drept, nu?! Să zicem, însă, că asta-i propagandă şi să nu băgăm în seamă nuanţele. Ponta îl va accepta pe Hellvig şi va primi în schimb un om apropiat PSD la conducerea SIE, ăsta a fost, probabil, trocul cu Iohannis. Asta înseamnă că Iohannis face exact ce-a făcut Băsescu, negociază netransparent nişte funcţii care n-ar trebui negociate. Ceea ce nu-i în regulă.

Pe de altă parte, preşedintele a făcut un joc politic abil: propunându-l pe Hellvig, a adus mai aproape de PNL mulţi parlamentari ai UNPR şi PC, fideli ai lui Voiculescu. Este asta o „soluţie imorală” din categoria celei lansate în politică de Traian Băsescu? Poate da, poate nu, urmează să vedem prestaţia noului director în fruntea SRI. În condiţiile în care nu ai cum să ajungi la guvernare decât racolând parlamentari de la alte partide, împreună cu care să-ţi asiguri nişte voturi la o moţiune de cenzură, eforturile mascate ale preşedintelui şi cele mult mai vizibile ale liderilor PNL sunt scuzabile şi de înţeles. Merită să aştepţi până la alegerile din toamna lui 2016 doar ca să nu apelezi la o „soluţie imorală”? Părerea mea e că nu merită, oricum n-ai cum să opreşti „tangajul” navei, plecările şi venirile dintr-un partid la alt partid. N-ai cum şi cred că nici n-ar fi normal să legi de „glie” un politician. Doar electoratul îl poate amenda sau felicita pentru asta.

Cealaltă reacţie care m-a interesat şi care merită comentată este cea a lui Traian Băsescu, pe care o putem lua la pachet cu scrierile Elenei Udrea în legătură cu acest subiect. Fostul preşedinte a avut singura reacţie pe care putea s-o aibă: a condamnat nominalizarea lui Hellvig. N-avea altă ieşire, motivele ni le-a oferit Victor Ponta, lăudându-l pe Hellvig pentru participarea lui la „lovitura de stat” din 2012. Cum ar fi fost să aprecieze Băsescu un asemenea personaj?! Cel puţin ciudat, nu? Şi-ar mai fi câteva motive pentru care Băsescu se va opune mereu acţiunilor cuplului Iohannis-Ponta: Băsescu nu uită că Iohannis a fost, la un moment dat, „premierul Grivco”, adică omul de paie împins în faţă de Dan Voiculescu; Băsescu l-a refuzat atunci, păstrând o antipatie declarată pentru Iohannis. Mai mult decât atât, fostul preşedinte şi PMP urmăresc o poziţie dominantă în Opoziţie, ceea ce nu e greu de obţinut câtă vreme PSD şi PNL nu şi-au găsit încă locul, habar n-au pe ce parte se află după ce Ponta a pierdut alegerile. Aşa încât, acţiunile Puterii reprezentate de Iohannis, PSD şi PNL, într-o unitate care dă fiori unora, nu pot fi votate sau apreciate de singurul partid aflat cu adevărat în Opoziţie şi de singurul fost şef de stat care a devenit „inamicul public” nr. 1 al întregii clase politice (cele câteva procente ale PMP nici nu intră în discuţie).

Revenind la Hellvig, e de prevăzut că nu vor exista probleme în a fi votat de nişte parlamentari pe care-i uneşte o cauză comună: mai încet cu anticorupţia pe scările Parlamentului! Va fi de urmărit evoluţia acestui personaj pe care îl laudă şi Victor Ponta, şi Klaus Iohannis, şi Adrian Năstase, şi Dan Voiculescu... Suficient să te pună pe gânduri! Nu de alta, dar SRI este o instituţie esenţială nu doar pentru siguranţa României, ci şi pentru securitatea spaţiului belicos care ne înconjoară. O instituţie în care îşi pun mari speranţe inclusiv aliaţii noştri strategici...