Într-un moment de sinceritate pe care deja îl regretă, un politician fără trecut, prezent şi viitor ne spune ce crede el despre tragedia din clubul bucureştean unde zeci de oameni au ars de vii; în opinia lui Aurelian Pavelescu nu era nevoie de doliu naţional la moartea acestor tineri. Motivul este unul halucinant: tinerii ăştia erau la un concert de muzică decadentă, dăunătoare spiritului şi trupului, în loc să fie la bibliotecă sau la biserică... Vă vine să credeţi?! Nu eşti bun, nu eşti valabil, nu eşti un tânăr demn al frumoasei şi sănătoasei noastre societăţi decât dacă îţi petreci timpul liber ori la bibliotecă, ori la biserică. Eventual, închis între pereţii casei părinţilor, obligatoriu rugându-te şi pupând icoane, ori citind cărţi despre vieţile tuturor sfinţilor. Ar fi prea puţin dacă i-aş spune Pavelescului că-i bigot; ar fi aproape o mângâiere, şi nu e cazul. Aşa că o să-mi însuşesc, pentru tine, vorbele centenarului rebel Neagu Djuvara adresate lui Jean Claude Juncker: domnule, sunteţi un bou! Şi tu, şi toţi cei care credeţi că muzica rock e creaţia diavolului, că rockerii care au ars de vii au fost pedepsiţi de Dumnezeu, că tinerii ăştia rebeli formează o generaţie pierdută.

Pe vremea mea mă tundeau zero la şcoală – pe-atunci asta era o pedeapsă cumplită... – pentru că ascultam Beatles. Alţi rebeli, din alte generaţii, au fost pedepsiţi pentru Queen, AC/DC şi mulţi alţii. După revoluţie nu s-au mai dat pedepse, noi am zis că aşa e în democraţie, dar abia acum aflăm de la Pavelescu şi Becali că sarcina pedepselor s-a lăsat pe seama Dumnezeului atotputernic. Pasul următor în politica de îndoctrinare pusă în operă de godporaţia (mi-a plăcut expresia asta, am auzit-o la CTP) care ne supervizează existenţa intimă este să desfiinţăm cluburile, sau să le transformăm în biblioteci şi biserici. E de la sine înţeles că în aceste lăcaşuri eşti ocrotit de God şi nu mai arzi decât la „focul” sfânt al credinţei sau ştiinţei.

Am citit deunăzi un text al lui Andrei Pleşu despre bine şi rău, despre demoni şi Dumnezeu. Pleşu spune foarte elegant ceea ce muritorii de rând nu ştiu să exprime în cuvinte: un Dumnezeu atotputernic nu poate fi decât bun; dacă e rău, dacă lasă răul să se-ntâmple înseamnă că nu e atotputernic, deci nu e Dumnezeu... Ce zici, Pavelescule, nici Pleşu ăsta n-o fi stat prin biblioteci şi biserici, precis e un rocker nenorocit, un drogat, un apucat, un satanist!

Nu cred nici eu că era nevoie de 3 zile de doliu naţional, pentru că nu în lungimea doliului se măsoară durerea şi revolta unei naţiuni. Sau, poate, era nevoie de 10 zile, de 100 de zile de doliu, ce importanţă are?! E clar că „lupii” din politică vor încerca să folosească momentul, unii îşi freacă mâinile bucuroşi că fărădelegile lor nu mai sunt pe prima pagină a ziarelor şi în prime-time la televiziuni. Dar se înşeală crezând că lumea a uitat de ei, că vor scăpa, morţii de la Colectiv i-au trezit nu doar pe tinerii neduşi la biblioteci şi biserici. La mitingul tăcerii de duminică, din Capitală, n-am zărit picior de preot, ceea ce este o ruşine pentru creştin-ortodoxismul nostru, dar uite că la manifestarea asta s-au dus 12.000 de oameni, Pavelescule, fără să-i cheme partidele politice. Câţi ar fi adunat partidul tău, dacă mai ştii care-i ăla?! Nici liberalii n-au adunat mai mult de 2-3 mii, şi ăia strânşi cu arcanul de prin toată ţara. E singurul semn bun în zilele astea triste: societatea civilă şi frumosul din oameni pot să câştige lupta cu politicienii ticăloşi, bigoţi, proşti, hoţi şi corupţi. S-a dovedit de câteva ori că se poate, sper să se mai întâmple.

Pe de altă parte, trebuie să învăţăm, suntem obligaţi să învăţăm ceva din morţile astea tragice. Care au un vinovat: statul român, prin instituţiile lui de control, care înghit fonduri uriaşe cu rezultate minore. Altfel, oamenii ăştia vor fi murit degeaba. Abia asta ar fi o tragedie nemăsurată. Societatea românească, legile ei, instituţiile ei idioate şi nefuncţionale, lăcomia şi hoţia unor oameni au omorât 30 de tineri şi cifra e în creştere. Dar societatea asta omoară zilnic sute de oameni, doar că despre ei nu se vorbeşte, nu se aude, ei mor în linişte crezând că asta-i voinţa Celui de Sus. Pentru ei nu decretează nimeni zile de doliu naţional. Mor de foame, mor de boli pe care Ministerul Sănătăţii nu le tratează pentru că n-are bani, mor de oftică, mor de frică, mor de prea bine sau de prea rău. Ştiu ceva Ponta şi Iohannis despre ei? Ştie Pavelescu de ce şi pentru cine mor oamenii ăştia în România creştin-ortodoxă din cap până-n picioare?!

Pavelescu are, cred, o soluţie. N-o spune de-a dreptul, dar ne-o sugerează: închideţi toate cârciumile, toate cluburile, transformaţi-le în biblioteci şi biserici, puneţi vălul pe feţele femeilor şi faceţi din societatea românească una patronată de fundamentalişti creştin-ortodocşi docţi şi semidocţi. Interziceţi Cărtărescu, Liiceanu, Pleşu, Patapievici şi alţi „demoni” care te învaţă cum să gândeşti şi să trăieşti liber. Interziceţi rockul, popul, jazzul, cluburile de noapte, de zi, de apres-midi, au voie să existe doar muzica bisericească şi Grigore Leşe.

Asta să fie soluţia, Pavelescule? Au fost 400 de oameni în acel club, au murit 31, vor mai muri poate încă pe-atâţia. Dar ce s-ar întâmpla în Bucureşti şi în alte mari oraşe la un cutremur mai puternic? Cum ne-am descurca, dacă cu nici 200 de răniţi s-au blocat toate spitalele Capitalei?! Ce dotări au celelalte spitale din ţară, cum fac ele faţă unei calamităţi naturale cu mii de victime? Asta ar trebui să fie problema unui om politic, nu satanismul rockului sau impunerea serviciului bisericesc obligatoriu pentru tineretul român.

Aşa că o s-o mai spun o dată, ceva mai elegant, mai aproape de „sursa” care m-a inspirat: înainte de a-i acuza pe rockeri că fac parte dintr-o generaţie pierdută, uită-te puţin la generaţia ta, domnule Pavelescu, şi vezi cât de tare te poţi mândri cu faptele ei! Altfel, desigur, rămâne cum zicea Neagu Djuvara...