N-au crezut niciodată că Victor Ponta poate fi bătut aşa de rău; idolul lor politic, omul din spatele tuturor mizeriilor, „alesul” sprijinit de toată suflarea anti-băsistă, de toţi primarii traseişti, de toţi gazetarii cu pasiuni linguale, de Dumnezeul întruchipat de Biserica Ortodoxă Română – cum să piardă omul ăsta în faţa unui adversar care n-avea nimic, nici măcar vorbele la el?! Aşa că acum membrii alianţei anti-Iohannis sunt în derivă. Frica li se citeşte pe chipurile crispate – ajunge un portret de miercuri al Ecaterinei Andronescu şi al lui Miki Şpagă, c-am şi uitat cum îl cheamă de-adevăratelea. Nu-i vorba doar de frica de urmările politice, or să cedeze Puterea, ei şi? Vin nişte penelişti deja taraţi, continuă cu aceleaşi prostii şi în doi ani PSD-ul îşi revine. Nu de frica asta e vorba, ci de frica de urmările hoţiilor, furăciunilor, malversaţiunilor exersate îndelung în ani buni de guvernare, locală sau centrală, care încep să iasă la iveală. Nu cred să existe un primar PSD de mare oraş care să stea acum liniştit. „Acum” însemnând un moment de graţie pentru Justiţia românească, moment datorat în parte preşedintelui ales Klaus Iohannis, dar în şi mai mare parte încă preşedintelui Traian Băsescu. Nu stă liniştit nici Liviu Dragnea, nici Teodor Meleşcanu, nici Titus Corlăţean, nici Radu Mazăre, nici măcar Victor Ponta nu poate dormi liniştit – uite că a început urmărirea penală pentru împiedicarea exercitării dreptului la vot în diaspora; n-aş crede că din cercetarea asta vor lipsi Meleşcanu, Corlăţean şi Ponta, doar Cel de Sus ştie ce lucruri se vor mai descoperi.

S-ar putea spune că, în furtuna iscată de victoria detaşată a lui Klaus Iohannis la alegerile prezidenţiale, tot ce rămâne de făcut Opoziţiei şi preşedintelui ales până la depunerea jurământului, adică vreme de exact o lună de zile, este să stea şi să privească zbaterea pesediştilor hoţi în ghearele fricii. Strada va face restul, pentru că revoluţia votului continuă, tinerii se pregătesc să protesteze cerând demisia lui Ponta şi a guvernului său. O fi aşa de simplu, o fi de-ajuns? Păi atunci reţeta e simplă: să transformăm DNA şi ANI într-un partid şi să le dăm lor Puterea, ce nevoie am mai avea de toate partidele şi partiduleţele împănate cu parlamentari mulţi şi proşti, care ne costă nervi şi bani, mulţi bani de la buget?!

Evident, întrebarea este retorică, lucrurile nu-s aşa de simple. Frica asta de Justiţie nu va dura prea mult dacă actuala Opoziţie, aşa cum e ea, adică doar pe sfert credibilă, nu va pune presiune pe tot ce înseamnă Putere: Guvern, Parlament, instituţii descentralizate. Acum se va vedea cum se va poziţiona PNL-ul îmbogăţit cu PDL, cât de sincer era respectul parlamentarilor şi baronilor lor faţă de Justiţie. L-am văzut pe liberalul Vosganian apărând-o pe Ecaterina Andronescu în Parlament mai ceva decât colegii pesedişti ai doamnei fost ministru. Urâtă treabă, ce mai caută ăsta în PNL? Dacă nu se va curăţa de toţi profitorii şi îmbuibaţii, de toţi cei care n-au intrat în partid decât ca să fie apăraţi de Lege, dacă nu va face o altfel de politică decât a făcut până la aceste alegeri, aceeaşi stradă, aceeaşi diasporă, aceiaşi tineri care călcau, furioşi, în picioare chipul vopsit al premierului Ponta îi vor călca în picioare pe Orban, Predoiu, Blaga şi toţi cei care se gândesc să preia la repezeală guvernarea ţării la umbra lui Iohannis.

Aroganţa Băsescu-PDL, plus criza economică, au debarcat Guvernele Boc-Ungureanu. Aroganţa Ponta-PSD, plus hoţiile baronilor locali, l-au împiedicat pe Ponta să fie preşedintele României şi, aproape sigur, vor schimba şi guvernul PSD. N-o să înţeleg niciodată de ce nimeni nu învaţă nimic din propriile greşeli sau din greşelile altora! O fi chiar aşa de greu să-ţi dai seama că ceva se schimbă în România, că e nevoie de sinceritate, de empatie, de respect şi înţelegere faţă de oameni? N-aş vrea deloc, dar chiar deloc să văd cum locul PSD-ului şi al lui Ponta este luat de PNL şi Predoiu, să zicem, şi-atât... În ţara asta e nevoie de mult mai mult decât de o schimbare de faţadă a Puterii, e nevoie de o politică pentru oameni, de modestie din partea autorităţilor, de cinste şi corectitudine la toate nivelurile.

Românii s-au săturat, este evident, de aceeaşi Mărie cu altă pălărie, s-au săturat de aceleaşi vorbe goale, fără nicio faptă concretă în sprijinul amărâtei lor vieţi. L-au votat pe Iohannis împotriva tuturor aşteptărilor pentru că au văzut în el „altceva”. Au văzut omul care nu doar promite, ci şi face. Dacă Iohannis nu va fi urmat în această „facere” de penelişti, dacă aceştia vor juca de capul lor „hora hoţilor”, uitând din nou de poporul dispreţuit, strada îşi va face din nou dreptate. Ar trebui să vă daţi seama, domnilor politicieni, că aţi apucat pe un drum fără întoarcere, poporul a învăţat din mers reţeta schimbării. Poporul a învăţat cum să învingă aroganţa, nepăsarea, dispreţul autorităţilor.