Nici sfârşitul lumii n-ar fi adus atâta agitaţie şi haos la Budapesta cum o fac câteva mii de migranţi din Orient şi-un meci de fotbal. Migranţii din Syria, Afganistan şi alte ţări amărâte sunt înjuraţi şi ţinuţi în ţarcuri improvizate în gara Keletti, într-o mizerie greu de descris. Fanii naţionalei de fotbal a României au parte de-un soi de respect potenţat de prezenţa în zonă a unora şi mai periculoşi, aşa că cei o mie şi ceva de români care vor susţine echipa naţională se pot considera norocoşi – înjurăturile ungurilor au căpătat o altă destinaţie.

Nici migranţii, nici românii amatori de fotbal nu vor să rămână în Ungaria, aici lucrurile sunt clare. Ungaria nu e o ţară în care să rămâi, să te fixezi nici măcar dacă vii dintr-o Syrie aflată în război. Nici România nu e o asemenea ţară, noi suntem mai puţin interesanţi chiar şi decât Ungaria; nu risc o altă explicaţie, mă mulţumesc cu cea oferită de ministrul nostru de Externe: nu suntem o ţară Schengen, de-aia ne ocolesc „popoarele migratoare”. Aşa o fi... Mi-e greu să nu tremur când mă gândesc ce-ar fi fost dac-am fi fost noi în locul Ungariei! Ce-ar fi făcut ministrul-om şi omul-ministru Oprea, la Interne? Ce-ar fi făcut toţi neputincioşii care ne hotărăsc soarta?

Pentru fanii Naţionalei noastre, care au avut curajul să se îmbarce în trenuri până la Budapesta, contactul cu realitatea dură din gara Keletti va fi unul benefic. Vor vedea şi vor povesti, poate, ce înseamnă să fii sirian, afgan sau algerian în căutarea unei ţări civilizate care să te adopte. Vor înţelege, poate, în ce nimicuri româneşti ne complicăm existenţa în vreme ce Ungaria îşi construieşte ziduri şi garduri peste care să nu poată sări nici măcar Visul de a trăi într-o Europă liberă, paşnică, primitoare, prosperă.

Aş fi fost dispus să titrez, ca la televiziunile de ştiri: „Fotbalul aduce Ungaria în stare de război”. Nu mai cred, însă, că meciul de fotbal Ungaria – România poate declanşa un război mai mare decât cel în care Ungaria se află deja: războiul cu propria ei istorie, cu propriul ei orgoliu, cu propriile ei neputinţe. Dacă mă gândesc şi mai bine, ajung la concluzia că România va intra în al 35-lea an de confruntări fotbalistice cu Ungaria fără a pierde vreun meci. Oricât de slabă este Naţionala noastră, ea va găsi în vecini o Naţională şi mai slabă, şi mai nepregătită. Echipa de fotbal a Ungariei va fi şi acum o victimă deloc inocentă a unui uriaş orgoliu naţional. Bun câteodată, dăunător de cele mai multe ori.

Îmi doresc un egal la Budapesta, pentru că o victorie ar fi prea mult pentru Iordănescu – ar fi în stare să meargă în genunchi, pupând mereu iconiţa de la piept, până la Muntele Athos. Să nu-i dorim omului mai mult decât poate duce! Câştigăm cu Grecia, marţi, şi-am rezolvat calificarea 90 la sută. Nu mai mult, că nu-i bine, tradiţia fotbalului românesc spune că trebuie să tremurăm până la sfârşit, altfel nu suntem noi... O să risc un singur pronostic: dacă, totuşi, printr-o lucrătură diavolească pierdem acest meci, atunci vom rata şi calificarea la Europenele din 2016.

La final, o rugăminte pentru orice conjudeţean de-al nostru care merge la meci la Budapesta şi-ajunge, întâmplător, în gara Keletti: faceţi nişte poze cu migranţii înţărcuiţi şi trimiteţi-ne câteva şi nouă, pe adresa ziarului. Vreau să văd cu ochii mei (?!) ce înseamnă zborul spre libertate frânt de nişte autorităţi care nu înţeleg nimic din Visul european. Sau înţeleg mai mult decât noi şi se pregătesc deja de război?! Oricum ar fi, Marea Migraţie va schimba definitiv şi iremediabil nu doar Europa, ci şi Lumea, în vreme ce noi vom rămâne la aceleaşi mărunte ambiţii politicianiste, inclusiv în fotbal, ştie Iordănescu despre ce-i vorba...

Până atunci, însă, o ştire de ultimă oră zguduie Ungaria şi Ţinutul Secuiesc: migranţii din Budapesta şi-au făcut partid pe criterii etnice, drapel şi imn şi au înaintat autorităţilor ungare o cerere de autonomie a gării Keletti, ocupată în proporţie de 80% de orientali, africani şi români veniţi la meci.

Succes, tricolori! N-aveţi echipă, n-aveţi valoare dar sunteţi ai noştri şi n-aveţi voie să pierdeţi la Budapesta încă 35 de ani!