Ne-au bătut francezii la fotbal, lucru previzibil, dar trebuie să recunosc că jocul echipei noastre a fost peste aşteptările mele. Arbitraj prost? Poate da, poate nu, ungurul Kassai a fluierat în compensaţie, n-a văzut faultul lui Giroud la Tătăruşanu şi-a validat golul francezilor, după care ne-a acordat un penalti pentru un fault pe care la fel de bine putea să nu-l vadă. Una peste alta, victorie nemeritată a Franţei, dar nu-i nici o dramă, facem egal cu elveţienii şi-i batem pe albanezi, ceea ce va fi suficient ca să ieşim din grupe. Mai mult de-atât doar Dumnezeu ne poate da, iar El e ocupat acum, are treabă pe străzile Marsiliei, prin Nice şi alte locaţii franceze, să-i liniştească pe fanii războinici, pe terorişti şi pe toţi nebunii dezaxaţi strânşi de fotbal în Franţa. Grea misie...

Prin ţara noastră plouă prea mult, e frig şi grâul nu se coace. Se coc, în schimb, alianţe – pardonnez moi, „majorităţi” politice; că aşa le zice fostul preşedinte Traian Băsescu. Păi cum să facă el „alianţe” cu PSD-ul prin judeţele patriei?! El face „majorităţi”, sună mai bine. PMP a obţinut nici 5% la alegerile astea, iar liderului suprem i se pare că face jocurile. Pozează în „balamaua” care era odată UNPR, partidul lui Oprea, uitând cât rău a făcut şi face o asemenea „balama” dacă nu funcţionează corect. Cine are nevoie de ăia doi sau trei consilieri pe care-i are PMP în Capitală şi prin judeţele patriei?! La Bucureşti nu sunt doritori, PSD are majoritate în Consiliul General doar cu ALDE şi UNPR. La Ilfov, însă, PMP a uns balamaua pentru o majoritate cu PNL. Asta e bine, pentru că PSD are oricum prea mulţi preşedinţi de consilii judeţene şi Puterea în mâinile lor e la fel de periculoasă precum grenada amorsată între picioarele unuia care nu ştie să numere până la nouă decât pe degete... Nu ştiu ce va fi prin alte părţi, dar fostul preşedinte are de ales: dacă se va duce cu PSD, va fi un semnal clar că îi cam stă în gât lupta DNA cu hoţii şi corupţii. Cine se aseamănă, se adună! Dacă va face şi acest compromis, nu-i prevăd niciun viitor politic, nici în România, nici în Republica Moldova. Chiar şi printr-o alianţă de conjunctură cu Nicuşor Dan sau PNL, Traian Băsescu nu poate spera la un scor concludent (înţeleg prin asta peste 10%) la alegerile parlamentare. Dar o astfel de majoritate l-ar salva, oarecum, de furia „nucleului dur” al Mişcării Populare, care pare croită pe un model anti-PSD. Dacă nu-şi dă seama la timp de treaba asta, riscă să devină şi ridicol. Pentru că Timpul şi Trecutul nu iartă pe nimeni...

Am pomenit în titlu de minorităţi gândindu-mă la PNL Covasna şi Marius Obreja. Ditamai senatorul liberal, chiar vicepreşedinte al Senatului, a fost exclus dintr-o organizaţie liberală micuţă, dintr-un judeţ în care românii sunt minoritari rău. Că tot vorbeam de incertitudinea unui viitor politic la fostul preşedinte Băsescu, în cazul senatorului Obreja viitorul politic există, e la îndemână: fostul premier Tăriceanu îl aşteaptă în ALDE, partid în care mulţi liberali şi democrat-liberali se vor regăsi după alegerile din toamnă, dacă PNL nu se va dumiri că electoratul liberal e mofturos şi pretenţios, nu poate fi dus cu zăhărelul la nesfârşit! Iar dacă nu-i ALDE, e UNPR, noi să fim sănătoşi, că partide pentru „minoritarii” din politică se găsesc pe toate drumurile... Aici se termină aventura liberală a unui politician plin de noroc. O să-mi spuneţi că şi ALDE e un partid liberal, dar eu nu văd în Tăriceanu decât un prea supus servant al interesului PSD.

Şi încă ceva despre minorităţi. De data asta, o surpriză plăcută care solicită o constatare optimistă: prestaţia excelentă a Alianţei electorale Suflet Românesc la Tg. Secuiesc. O alianţă între toate partidele româneşti din „oraşul breslelor”, care le-a adus românilor minoritari doi membri în Consiliul Local. Nu vor sparge gura Târgului cu cei doi consilieri, dar liderul şi fondatorul Alianţei, dl. Constantin Pătru, a demonstrat că se poate, că şi românii se pot lipsi de orgolii şi veleităţi personale în perspectiva unui interes mai larg. La Sf. Gheorghe acest lucru nu a fost posibil, la noi veleitarismul şi orgoliile sunt în floare, dar nu pot să nu mă gândesc ce scor ar fi obţinut o asemenea alianţă într-un oraş în care românii au stat acasă în ziua votului tocmai pentru că şi-ar fi dorit mai puţine orgolii, mai puţin veleitarism, mai puţin interes meschin de partid şi mai mult „interes naţional”!