Marţi a fost ziua teatrului la microfon. Actorii – doi mari lideri de mari partide dintr-o mare alianţă. La ora 17,30, cu vocea tremurată şi privirea rătăcită, „liderul maxim” al PSD, Victor Ponta, s-a mai bătut o dată de la distanţă cu Traian Băsescu, încercând să-l înduplece pe Crin Antonescu să nu plece de la Guvernare. Discursul scurt şi plângăcios al premierului-actor a fost unul pentru care n-ar putea primi decât trofeul „Zmeura de Aur”, care se acordă celor mai slabi interpreţi. Ca să-l creadă cineva că şi-i doreşte în continuare pe liberali lângă el n-ar fi trebuit să lăcrimeze, ci să spună simplu: „Dl. Iohannis va fi vicepremier şi ministru de interne”. N-a spus-o, ceea ce se traduce la fel de simplu: Gabriel Oprea e mai important pentru USD decât Klaus Iohannis. Dat fiind că avem două rânduri de alegeri în acest an, e uşor de înţeles şi de ce.

Vorbele lui Ponta n-au avut ecou în tabăra liberală, care în perspectivă îşi doreşte mai mult decât un onorabil loc trei la guvernare. Riscând funcţii şi posturi importante, PNL şi-a păstrat apetenţa pentru foamea din Opoziţie, ceea ce e de apreciat din multe puncte de vedere. Târziu în noapte, pe la ora 10, Crin Antonescu şi-a cerut iertare electoratului USL. Tot la microfon, tot într-o piesă de teatru mimând durerea şi dezamăgirea sincere. Flancat de o doamnă Mănescu costumată într-o haină de aviator care chiar îi stătea bine şi de un domn Iohannis taciturn şi dur ca un adevărat neamţ, omul cu ochi albaştri şi reci s-a dezlănţuit în ditirambi cu nuanţe de pamflet la adresa fostului tovarăş de nădejde. A fost, în opinia mea, mai convingător decât Ponta. Ceea ce nici nu-i greu.

Dar să-i lăsăm pe cei doi corifei şi să venim mai aproape de casă, să vedem ce se-ntâmplă cu UDMR. Pentru că, în timp ce Ponta se victimiza pe ecranele televizoarelor, în culise maeştrii păpuşari ai PSD îi curtau pe liderii maghiarilor, jurându-se că le vor îndeplini toate cererile numai să accepte să-i sprijine cu voturile lor în Parlament. Nu pe ochi frumoşi, ci contra unor ministere, prefecturi, instituţii deconcentrate, privilegii şi avantaje, tot tacâmul care însoţeşte de obicei formarea unui nou cuplu.

Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, nu s-a grăbit să spună „da” din prima. Normal, şi-a amintit c-a mai păţit-o cu Ponta şi-acum doi ani, când maghiarii n-au intrat la guvernare pentru că n-au vrut Voiculescu şi Antonescu. Acum Antonescu nu mai e în USL, iar Voiculescu are puşcăria pe cap şi oricum nu-l mai ascultă nimeni. De altfel, dl. Kelemen n-a uitat să insiste asupra faptului că principiile documentului semnat cu Antonescu şi Ponta acum doi ani rămân valabile. Asta înseamnă funcţii în administraţie, dar şi privilegii pentru etnicii maghiari din cel puţin trei judeţe ale ţării. Cu siguranţă va reveni pe tapet Legea minorităţilor naţionale şi-o vom lua de la capăt cu scandalul inter-etnic. Va fi, totuşi, complicat pentru Hunor să explice maghiarilor cum va guverna alături de partidul patronat de „tumoarea canceroasă a politicii româneşti”, Dan Voiculescu.

Gândindu-mă, însă, la ce-a fost şi va mai fi sunt sigur că UDMR nu va rezista tentaţiei de a păstori măcar două ministere, cum ar fi Cultura şi Mediul, eventual Sănătatea, precum şi multe alte funcţii importante şi bine plătite în administraţia centrală şi locală. În Covasna, de pildă, s-ar afla în discuţie funcţiile de prefect şi subprefect al judeţului. Dacă PSD va ţine să-şi păstreze prefectul, pe Dumitru Marinescu, va ceda fără nicio discuţie udemeriştilor postul de subprefect, ocupat acum de o doamnă de la PNL. La fel se va întâmpla şi la câteva instituţii deconcentrate. Crin Antonescu a încercat să-i încurajeze pe liberali, susţinând că prefecţii, subprefecţii, directorii de la instituţiile din teritoriu nu sunt oameni politici, au ajuns acolo datorită competenţelor lor şi nu vor avea de ce să fie schimbaţi. Auzi ce chestie interesantă! Nici n-am mai auzit lucrurile astea în ultimii 24 de ani...

Vreau să le spun două vorbe şi românilor dispuşi să se revolte şi să-i acuze de oportunism atroce pe liderii UDMR. De 24 de ani această formaţiune politică trăieşte din cearta românilor. Şi trăieşte bine. Dacă partidele româneşti nu s-ar certa pe orice fleac, dacă ar putea păstra o alianţă solidă măcar o legislatură, dacă s-ar uita puţin şi către nevoile românilor din Secuime, dacă partidele astea s-ar gândi să guverneze pentru întregul electorat, nu doar pentru clientela lor politică, dacă toate astea s-ar întâmpla atunci UDMR nu şi-ar găsi loc oricând, la orice oră din zi şi din noapte, în orice guvern al României, indiferent de premier şi de culoarea lui politică. Chiar şi când n-au guvernat, au beneficiat de toate avantajele guvernării susţinând în Parlament partidele majoritare. E un talent, să recunoaştem, să împarţi dreptatea şi bucatele din postura invitatului la guvernare cu doar 5% în alegeri. Altfel spus, UDMR e mic, noi îl facem mare! El e slab, noi îl facem tare!

Avem deja reacţii la probabila chemare a UDMR în Guvernul Ponta. Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş a solicitat premierului să nu aducă UDMR la guvernare. Motivele cererii Forumului sunt cunoscute. Nu e greu de ghicit nici răspunsul premierului, care are nevoie de o majoritate cât mai stabilă în Parlament. Asta e, românii din Har-Cov nu sunt o forţă electorală, cum sunt maghiarii care votează în masă UDMR chiar dacă nu se declară mulţumiţi de prestaţia liderilor. Românii din cele două judeţe n-au fost folosiţi decât ca vectori de imagine. Ar cam fi timpul să nu ne mai facem iluzii, să fim conştienţi că pentru Guvernul României, oricare ar fi el, noi suntem o minoritate ciudată şi incomodă, folosită în diverse campanii şi-apoi uitată.