Românul are câte drepturi vrea şi crede c-ar trebui să aibă. Cu obligaţiile e la fel – le ai doar dacă vrei să le ai, la români nu funcţionează butada americană „Sunt două lucruri de care nu poţi scăpa: de moarte şi de Fisc”... Problema nu este că drepturile şi obligaţiile astea n-ar exista, ci cum sunt ele folosite. Azi vom spune câte ceva despre drepturi. E mai interesant şi, pe alocuri, mai vesel.

De pildă, ai dreptul să faci drumul din HarCov la Budapesta ca să-l susţii pe premierul ungar Viktor Orbán, cel „alintat” de Media de-acolo „dictator”... Au fost vreo 100.000 de manifestanţi pro-Guvernul Orbán pe străzile Budapestei. Ultraşii şi Opoziţia lor n-au ieşit la contra-manifestaţie... Aştept şi în România o manifestaţie de susţinere a preşedintelui Băsescu sau a premierului Boc, nişte „dictatori” şi ei în opinia liderilor Opoziţiei şi a celor manipulaţi de televiziuni. O manifestaţie pe care au dreptul s-o facă cei care nu văd în Băsescu un pericol pentru democraţia românească, dar care să nu nască un mic război civil în perimetrul în care se desfăşoară.

Dar ultraşii noştri nu dorm şi nici Opoziţia noastră nu doarme, cum doarme cea a ungurilor. Când nu ies în stradă cu berete roşii pe cap, pesediştii iau drumul Înaltei Porţi europene, cu jalba în proţap. Liderul lor, Victor Ponta, sprijinit de europarlamentarii din Grupul socialist, în frunte cu Rovana Plumb (prietenul Adrian Severin îi sprijină din umbră...), a descoperit că are şi el drepturi, aşa că s-a hotărât să exporte conflictul din ţară la Parlamentul European, adică de ce să nu ne spălăm noi rufele în... marea familie europeană?! Prin urmare, s-a dus la Parlamentul European să-i convingă pe cei de-acolo că în România se pune de-o dictatură prezidenţială, de-un derapaj democratic. Întrebaţi de unde până unde acuzele astea, pesediştii s-au încurcat în vorbe: „Păi, ştiţi, preşedintele şi premierul nu vor să demisioneze şi nici alegeri anticipate nu vor să facă la presiunea manifestanţilor din stradă”. Europenii au dat din cap, ca nişte înţelepţi ce-ar trebui să fie, dar n-au părut a înţelege foarte clar ce căuta Ponta acolo... Un gest politic disperat al PSD, profund dăunător României şi românilor în numele cărora se laudă pesediştii că acţionează zi şi noapte.

Hai să ne mai lăudăm, pe scurt, cu nişte drepturi:

*Ai dreptul să te numeşti Gheorghe Zamfir şi, în calitate de porta-voce a Opoziţiei române ieşită să protesteze în Piaţă, să afirmi cu seninătate că „Suntem cel mai jegos popor din Europa”. După părerea aceluiaşi, Decebal l-a civilizat pe Traian (am senzaţia că omul se gândea, fatalmente, la alt Traian...) şi nu invers, un rol important în acţiunea de civilizare a nespălaţilor de romani avându-l, desigur, femeile dace – un obicei care, mutatis-mutandis, se păstrează până în ziua de azi! În alte forme, desigur, veacul a înaintat...

*Ai dreptul să crezi, dar nu e indicat s-o spui cu glas tare printre USL-işti, că soluţia pentru calmarea protestelor şi, pe un plan mai larg, pentru bunăstarea şi fericirea românilor nu este să-i schimbi pe Boc cu Ponta, pe Udrea cu Rovana Plumb, pe Baconschi cu Sorin Roşca Stănescu (care tocmai s-a înscris în PNL, desigur absolut dezinteresat...) şi pe Băsescu cu Antonescu. În acelaşi timp, soluţia nu stă nici în lozinca agitată de un personaj din Piaţă: „Pierdut clasă politică, o declar nulă”. E haioasă, dar periculoasă, pentru că eu nu cred că protestatarii ştiu ce vor pune în locul acestei clase politice mult, şi de cele mai multe ori pe bună dreptate, hulite. Oricum, în viitorul Parlament tot cei votaţi de noi vor intra, aşa că nu ştiu ce motive aş avea să cred că de data asta va fi altfel decât a fost la celelalte alegeri locale sau parlamentare. Iar până atunci, dacă Emil Boc se va hotărî să demisioneze la presiunea străzii (lucru pe care nu-l agreez dintr-o mie de motive dar care, în acelaşi timp, poate fi o soluţie pentru calmarea conflictului mocnit din stradă), ar trebui ca purtătorii de cuvânt ai societăţii civile să gândească şi să vină rapid cu o echipă credibilă, neafiliată politic, care să înlocuiască guvernul Boc până la alegeri. Asta ar însemna, însă, o uriaşă pierdere de imagine pentru PDL, prilej cu care acest partid ar putea apuca pe urmele PNŢ-CD. Ceea ce nici măcar USL n-ar trebui să-şi dorească, pentru că abia atunci s-ar înregistra un grav handicap al democraţiei româneşti.

*Mai ai dreptul să crezi că viitorul ţării nu este decis de nişte purtători de pancarte anti-sistem din stradă şi că 10.000 de oameni, aproximativ aceiaşi, care se-nvârt prin pieţe strigând şi huiduind, nu îşi pot impune voinţa anarhic, fără să-i consulte şi pe ceilalţi vreo 10 milioane de români. Iar „consultarea” asta nu se poate face altfel decât la urne, prin alegeri. Anticipate sau nu, vom vedea, poate că n-ar fi rău ca alegerile din toamnă să fie „comasate” în primăvară, să ne luăm de-o grijă.

*În general, ai dreptul să crezi şi să spui tot ce te taie inima şi mintea, oricând şi oriunde. Totul e să o faci într-o manieră care să nu afecteze drepturile altora, inclusiv dreptul la propria imagine, pe care până şi preşedinţii sau miniştrii batjocoriţi de protestatarii din pieţe sau din platourile televiziunilor îl au.