Pentru că cititorii noştri sunt deştepţi şi se prind repede, n-am nicio îndoială că au aflat din prima care-i legătura dintre cele trei personaje din titlu. Ca să fiu sigur că nu-i loc de interpretări, o să v-o spun şi eu: fanatismul. Asta-i uneşte: fanatismul politic şi religios. Cu o precizare: cuvioasa Parascheva n-are nicio vină, vinovaţi sunt cei care îi plimbă pe năpăstuiţi ai soartei prin faţa raclei cu moaştele Sfintei, încredinţându-i că sărutul oaselor ar însemna sănătate, note mari la şcoală, spor şi belşug în case...

Adevărul e că o zi mai proastă pentru alegerea preşedintelui nici nu putea găsi Liviu Dragnea! Păi cum să fixezi data unor alegeri cruciale pentru ţară şi popor în chiar ziua în care tot românul ortodox, deci pesedist, deci gata fanatizat se duce să pupe nişte oase pentru izbăvirea de păcate şi-un loc la dreapta Domnului pe lumea cealaltă?! Cum să faci o asemenea greşeală majoră?! Vă daţi seama că zeci de mii de credincioşi pesedişti n-au reuşit să-l voteze pe Dragnea pentru că au luat calea moaştelor spre Iaşi?! Ce pierdere, ce gafă uriaşă, ce nedreptate memorabilă! Dacă n-ar fi fost potriveala asta nenorocită, ar fi fost prezenţi la urne 99% dintre membrii şi simpatizanţii PSD, nu doar 85%, iar Liviu Dragnea ar fi fost ales preşedinte al partidului cu 99% din voturi, nu doar cu 96%... Cum să fie 10.000 de pesedişti care să-i zică NU lui Dragnea?! Asta e inadmisibil! De unde-au apărut alţi 10.000 de pesedişti care n-au ştiut pe cine să voteze, dând buletinul înapoi alb? Nu-i frumos, dragi tovarăşi, nu aşa v-a învăţat iubitul şi stimatul tovarăş Ion Iliescu, slăvit fie-i numele în veacul vecilor!

A fost o scăpare tâmpită şi de neiertat, care i-a permis unui dictator cu acte-n regulă să-i ia faţa teleormăneanului nostru, Alexander Lukaşenko câştigând al cincilea mandat de preşedinte al Belarusului cu doar 83% din voturi. Nasol, am fi reuşit să fim şi noi în rând cu „lumea bună” a estului european. E drept, Lukaşenko a avut concurenţă, au mai fost vreo trei amărâţi care au vrut să fie preşedinţi ai Belarusului, dar şi posibilităţile unui preşedinte de ţară sunt altele, nu? Bine măcar că Dragnea s-a asigurat de discreţie din partea asta, a concurat singur, poporul pesedist n-a avut de ales decât între Dragnea Nicolae Liviu şi Dragnea Nicolae Liviu.

Am fost revoltat şi indignat să aflu de la un fost foarte mare pesedist, Mircea Geoană, că Liviu Dragnea este un „Lukaşenko de Teleorman”. Se poate, domnu Mircea?! Cum să-l comparaţi pe cinstitul domn Dragnea cu un dictator nenorocit, care nu poate aduna mai mult de 83% din voturile naţiei lui?! V-aţi gândit ce rezultate ar fi avut amicul dv. politic Dragnea fără Sfânta Parascheva?! Nu v-aţi gândit, vă spun eu, că dacă vă gândeaţi n-aţi mai fi aruncat cu piatra în sacrificatul domn Dragnea...

Da, stimaţi pesedişti, Liviu Dragnea şi-a sacrificat vreo 5 procente pe altarul moaştelor Sfintei Parascheva. Ar fi făcut sacrificiul ăsta de pură esenţă ortodoxă Iohannis, Băsescu, Blaga şi alţii ca ei, oameni lipsiţi de credinţă curată şi sinceră? Nu, vă spun eu că n-ar fi făcut-o, poate doar dl. Iliescu, că dumnealui e liber cugetător...

Dragii mei, după cum vedeţi a fost o duminică a fanatismului politic şi religios. Poporul pesedist a votat aproape în unanimitate un candidat unic în gări, autogări, staţii de autobuz, cârciumi, case conspirative de şefuţi, în vreme ce alt popor, cel credincios, s-a bulucit pe frig şi ploaie să pupe moaştele Sfintei Parascheva. Şi n-am zis nimic de uriaşa paradă militară din Phenian, care i-a prea-slăvit pe luminaţii conducători comunişti coreeni, în frunte cu preşedintele Kim Jong-Un. Nu-mi încăpea în titlu, nu din alte motive, în materie de fanatism politic ăştia sunt, de departe, pe primul loc. Mă mir, totuşi, că dl. Dragnea n-a sesizat această oportunitate, a sărbătoririi „tătucilor” comunişti şi urmaşilor lor, de la Ceauşescu la Ponta, trecând pe la Iliescu, Năstase, Geoană şi culminând cu însuşi Liderul Suprem Dragnea. Dar nu-i timpul pierdut, PSD este un partid de mare şi solid viitor într-o ţară a pomenilor, moaştelor şi corupţiei fără frontiere ideologice.

O singură întrebare mă apasă necruţător în astă zi de toamnă spelbă: ce se va întâmpla cu viitorul nostru dacă mâine-poimâine îl condamnă judecătorii la închisoare cu executare pe ultimul mare conducător pesedist?!