Nu scăpăm de fantoma comunismului. Ea ne urmăreşte şi ne întunecă existenţa în multe feluri. Unul dintre ele: obiceiurile partidelor politice, moştenite de la defunctul PCR.

Partidele care contează, adică PSD şi PNL, provin dintr-o „tulpină” comună: FSN, continuatorul PCR. Îmi pare rău s-o spun, dar şi fără democrat-liberali, PNL-ul bătrânului epigramist Quintus trăgea serios spre stânga – a se vedea asocierea liberalilor cu partide de stânga, ultima şi cea mai serioasă ispravă de acest gen soldându-se cu un monstru devorat, din fericire, la timp de crize interne: USL. PDL-ul asociat PNL nu înseamnă, totuşi, un alt USL pentru simplul motiv că, între timp, democrat-liberalii s-au împărtăşit de la politici de dreapta, uitându-şi originile. În condiţiile date, PNL este, orice s-ar zice, răul cel mai mic.

Şi este răul cel mai mic pentru că pericolul major, răul cel mare se numeşte PSD. Dovada vie a continuităţii politicilor acestui partid pe linia PCR-FSN ne-o oferă chiar ultimul Consiliu naţional al PSD, de la sfârşitul săptămânii trecute. Am sperat, şi împreună cu mine au sperat mulţi dintre cei care văd şi judecă fenomenul politic, că măcar acum, la acest for naţional, pesediştii vor face o analiză serioasă, sobră, obiectivă a eşecurilor PSD-Victor Ponta din 2012 încoace. O să-mi spuneţi că nu ar trebui să mă intereseze soarta PSD, treaba mea e să observ şi să dau cu biciul în toţi, dacă se poate echidistant şi cu maximă obiectivitate. Aveţi şi nu aveţi dreptate. Nu m-ar interesa deloc soarta PSD dacă acest partid n-ar fi influenţat decisiv viaţa românilor, viaţa noastră, a tuturor, în ultimii 25 de ani. Dar FSN-PDSR-PSD-USL este o entitate politică aflată la Putere permanent, chiar şi atunci când erau în Opoziţie şi-au păstrat instrumente şi oameni care le permiteau să influenţeze decizii politice majore.

Să revenim la recentul Consiliu naţional al PSD. N-am sesizat nici măcar o încercare a membrilor acestui for de „decizie şi dreaptă judecată” de a analiza lucid şi autocritic (nu-mi place termenul, dar n-am altul) evenimentele majore din viaţa PSD în ultimii doi-trei ani. Adică ruperea USL n-a însemnat nimic pentru pesedişti? Nici pentru români n-o fi însemnat nimic? Şi dacă a însemnat, totuşi, ceva măcar pentru români, n-ar fi meritat spuse nişte lucruri? Cât despre pierderea alegerilor prezidenţiale de către plagiatorul mincinos dovedit Victor Ponta (celor care au îndoieli în această privinţă, le sugerez să caute pe Google, scrieţi acolo „minciuni Victor Ponta” sau ceva asemănător şi găsiţi mult mai multe decât îmi pot eu aminti) ce să mai vorbesc, uriaşul eşec al actualului premier a trecut aproape neobservat. De fapt, dacă ar fi să ne amintim de „epoci” trecute, a fost ca la un Congres al PCR, în care se vorbea mult dar nu se spunea nimic. Victor Ponta şi-a făcut numărul de oratorie, aplaudacii şi-au făcut datoria, câţiva au luat cuvântul în mod organizat pentru a critica DNA şi noile Coduri penale, afirmând că „traficul de influenţă este în gena poporului român”...

Mai să le plângi de milă văzându-i cum n-au schimbat absolut nimic, în 25 de ani, în modul de a gândi şi a făptui politici de stânga în România. Dar, din păcate, nu lor trebuie să le plângem de milă, ci nouă, celor care le suportăm succesele şi eşecurile ca pe nişte fatalităţi, fără să putem face nimic. Trăim sub zodia blestemului Mioriţei, într-un mic univers defetist din care nu prea văd cum vom ieşi zdraveni la minte şi trup. Privim cu ură, milă, dispreţ, nelinişte, revoltă spre clasa noastră politică, spre acest „dinozaur” politic numit PSD şi ne întrebăm ce va urma. Răspunsul vine aproape singur, e suficient să priveşti atent în jur: PSD şi-a fixat priorităţile, care n-au nicio legătură cu nevoile reale ale poporului român. Partidul lui Ponta-Dragnea are de luptat nu cu corupţii din propriul partid, în ideea de a sprijini lupta anticorupţie a instituţiilor de forţă ale statului, ci cu DNA, Codurile penale, ANI, DIICOT, Înalta Curte... Practic, la finalul săptămânii trecute PSD a hotărât, prin vocea unor baroni şi baronaşi locali şi centrali, să protejeze „gena poporului român”, vinovată de veacuri de trafic de influenţă şi corupţie învăţate de la romani, goţi, vizigoţi, greci, turci, ruşi şi alte neamuri care ne-au călcat şi „înnobilat” sângele dac. PSD a hotărât că ăştia suntem, mai mult şi mai bine de-atât nu se poate, să ne purtăm cu demnitate crucea de ţară coruptă şi să votăm cu încredere un partid care se adapă de la izvorul veşnic viu al corupţiei româneşti genetice. Şi, dacă ăştia suntem, ce rost mai are să ne lăsăm arestaţi, judecaţi şi condamnaţi de Justiţie? Nici unul, aşa că „pe ei, pe mama lor” se asociază perfect cu ofensiva PSD împotriva justiţiarilor care se opun genei corupte din fiinţa noastră naţională.

Nu această reacţie tembelă a unor membri de frunte ai partidului care guvernează de ani buni România mă sperie, ci posibilitatea ca românii să „pună botul” la acest mesaj năucitor şi să creadă că mai bine decât PSD nu există, că suntem un popor genetic corupt şi că această corupţie nici n-are un nume şi-un făptuitor, ea intrând într-un soi de „program” politic al tuturor partidelor, pe care ni-l serveşte cu promptitudine cel mai corupt partid din istoria post-revoluţionară a României (e adevărat că se bate pentru acest titlu cu PNL-PDL, dar liberalii mai au de furat până să-i ajungă...), partid condus de un inconştient mereu zâmbăreţ şi mereu necopt, poreclit „Pinnochio”, care-şi amestecă fetiţa într-o cuvântare la bilanţul Poliţiei Române aşa cum preşedintele Iohannis îşi amestecă soţia într-o vizită oficială la Bruxelles... Adică nepotrivit, inoportun şi neindicat.