Fraţilor, e groasă, ne-au năpădit vrăjitoarele, nu mai ai loc de ele, unde te-nvîrţi dai peste Melissa, Vanessa şi toate ălea călare pe mături. Ce e grav nu e faptul că ele, vrăjitoarele, există, ci că în acest an 2011 există oameni (unii îşi zic chiar intelectuali şi artişti...) capabili să pună botul, să creadă în puterile vrăjitoriilor şi să dea bani să li se rezolve „parapontul”! Aici e tristeţea şi mă gândesc siderat ce fel de naţie suntem! Păi dacă s-a dus alde Geoană să se relaxeze taman la „penalul” Vântu în noaptea alegerilor, de ce să nu meargă şi la vrăjitoare, să-i scuipe babele în sân?! Şi totuşi, de la Geoană şi Năstase (Ilie) parcă ai avea oarece pretenţii, că de la Oana Zăvoranu sau Mihaela Borcea, e clar, n-ai de unde, astea sunt terorizate de neuronul stingher.

Şi-uite-aşa, din una în alta tot la politică ajungem, mai exact la câteva rânduri de bun simţ scrise şi puse pe site-ul ziarului, semnate Panoramix. Sunt scrise cu obidă şi durere şi ăsta e motivul pentru care le fac cunoscute şi celor care nu sunt deprinşi cu citirea „Observatorului” online:

„Cum pot eu, cetăţean de rând al acestei ţări, să înţeleg acum că trebuie din nou să strâng cureaua când din 1990 tot asta am făcut!? Cum pot eu să ascult ce spune acest guvern care până acum a minţit şi a făcut ca propriul popor să sufere de foame şi lipsuri în vreme ce lingăii lui se lăfăie în bunăstare?! Cine a condus şi conduce această ţară? Eu? Tu? Acest guvern, comparabil cu Ali Baba şi cei 40 de hoţi! Pentru mine e simplu. Am fost conduşi până acum numai de hoţi şi incapabili, indiferent de culoarea politică pe care au avut-o sau o au în prezent. Aşa că, degeaba povestea cu marinarul bun la toate! Opoziţia? Câini flămânzi, dornici să intre în posesia ciolanului din care, după ce vor ajunge să se-nfrupte, vor uita ce au promis şi vor deveni la fel de nesimţiţi ca cei care ne conduc acum.”

Cam aşa stau lucrurile, din nefericire. Am spus şi eu, o spun şi alţii, nedreptatea e lucrul care doare cel mai tare. Dacă austeritatea asta nenorocită s-ar împărţi cât de cât egal, dacă politicienii care trăiesc pe spinarea noastră n-ar face paradă de averile lor şi s-ar mulţumi să adune cât să trăiască demn ei şi urmaşii şi urmaşii urmaşilor lor, dacă nu s-ar lăcomi cu toţii, uitând cine şi de ce i-a trimis în Parlament, Guvern, instituţii, agenţii, consilii, comitete şi comiţii, atunci sărăcia şi strânsul curelei ar putea fi acceptate cu mai multă înţelegere, ca pe o fatalitate la care nu doar noi, românii, suntem părtaşi.

Vreau să dau celor amărâţi şi trişti o rază de speranţă. Recunosc, nu prea am motive în acest moment, dar mă gândesc că vom reuşi să punem puţină ordine în clasa noastră politică şi în viaţa noastră economică. Până la urmă, poporul ăsta merită să fie condus de oameni de bun simţ, nu de hoţi. Iar schimbarea asta nu trebuie s-o aşteptăm noi de la oamenii politici, schimbarea trebuie să le-o impunem. Poate implicându-ne mai mult, poate fiind mai prezenţi şi mai activi cu tot ce se întâmplă printre şi lângă noi, poate participând la vot atunci când va fi cazul... Nu dau lecţii, nu ştiu s-o fac şi nu-mi place, dar am oarece experienţă în materie şi ştiu că nimic nu vine de sus... Indiferent de culoarea politică a celor care conduc ţara asta, ei trebuie să fie determinaţi să-i asculte şi să-i înţeleagă pe cei în serviciul cărora se află. Pentru că, până la urmă, ei toţi sunt în serviciul nostru... Teoretic cel puţin, dacă privim cu atenţie semnificaţia cuvintelor.