N-am văzut în viaţa mea demagogie mai mare şi fariseism mai bulversant decât văd în zilele astea la politicienii „de calibru” ai USL. Îmi este greu să-mi explic, fie şi cu vorbele puţine şi de lemn ale lui Victor Ponta, ce vrea şi cum se motivează moţiunea de cenzură pe care o depune astăzi în Parlament Opoziţia: premierul MRU vinde ţara puterilor străine înstrăinând bunătate de  petrol, gaze, aur şi ce-o mai fi prin subsolul bogat al Daciei Felix, premierul MRU execută comanda politică a PDL alocând bani de la buget doar pentru primăriile Puterii, premierul MRU este de acord cu înfiinţarea unei facultăţi pe criterii etnice la UMF Tg. Mureş. Ca să fie şi mai nebuloasă, acţiunea pur electorală a acestor demagogi şefi ai vieţii noastre politice se mai bazează pe o acuzaţie gratuită: Ponta îl face de două parale pe premierul MRU, speriat că acesta va cere parlamentarilor Puterii să stea în bănci, aşa cum făcea şi Emil Boc, ca să fie sigur că nu vor vota în favoarea moţiunii.

Vreau să spun din capul locului că trecerea acestei moţiuni şi o criză politică în acest an electoral ar fi catastrofale pentru toţi românii. Nu pentru că am avea un guvern nemaipomenit, ci pentru că nu avem nicio şansă de a reuşi să ne fie mai bine cu această Opoziţie de doi bani jumate. Nu va putea nimeni, vreodată, să mă convingă că tandemul Antonescu-Ponta va însemna o evoluţie a vieţii noastre în următorii ani.

Revenind la „demagogia la maxim” a liderilor USL, este de observat că Ponta şi Antonescu revin la sloganuri vechi: nu ne vindem ţara, de pildă. L-a folosit Iliescu şi camarila lui, ne-am cam săturat să-l reauzim după 22 de ani de la nişte tineri politicieni cu obiceiuri de ţaţe bârfitoare. Nu acest guvern vinde resursele naturale ale ţării, cei care le-au vândut pe nimic se află în tabăra actualei Opoziţii, ei au fost premieri şi acum se pitesc sub fustele USL ca să nu intre la puşcărie pentru matrapazlâcuri nedemne de un prim-ministru care-i invita pe parlamentarii Opoziţiei de-atunci să-i numere ouăle... Isteria cu aurul, gazele de şist şi cuprul – care ne-ar îmbogăţi, chipurile, precum petrolul pe arabi, de n-ar mai trebui să muncim şi-am sta cu burta la soare uitându-ne la „sclavii” nemţi, turci şi englezi cum ne curăţă closetele – prinde doar la minţile slabe. În realitate, toate astea nu ne vor aduce nici pe departe atâţia bani cât se presupune, pentru că tehnologia de exploatare a lor costă foarte mult. Mai mult decât atât, nu generaţia lui MRU şi Victor Ponta demagogus va fi beneficiara micilor profituri de pe urma cuprului, aurului, gazelor de şist sau petrolului din Marea Neagră, ci cea a copiilor lor, şi-atunci nu-i oare momentul să te-ntrebi de ce atâta scandal? Doar pentru că preşedintele Băsescu şi premierul Ungureanu vor să exploateze, pe termen lung, nişte resurse creând, astfel, locuri de muncă pentru actualii şomeri?!

Despre alocările bugetare „discreţionare” pentru primarii şi preşedinţii CJ aparţinând partidelor din coaliţia majoritară – ce să spun, e aproape penibil să-i acuzi acum pe alţii într-o materie în care tu eşti expert. Chiar dac-ar fi aşa – se pare că nu e decât parţial – se poate spune că obiceiul ăsta prost nu l-au născut nici Boc, nici Ungureanu, el datând încă de pe vremea fericitului cuplu Iliescu-Năstase şi următorii. Nimic nou sub soare, ceea ce nu înseamnă că trebuie să fim de acord cu prostul obicei, numai că... Ponta şi Opoziţia lui ar trebui să facă ciocul mai mic!

În sfârşit, chestia cu linia de predare maghiară de la UMF Tg. Mureş îţi pune, întradevăr, probleme. De memorie. Pentru că parcă ai mai văzut asta, şi dacă ai mai văzut-o înseamnă că există un precedent care n-a omorât sistemul de învăţământ românesc şi sănătatea precară a românilor mai mult decât şpaga pe care o iau, fără ruşine, nişte medici care uită ce jură. Altfel spus, nu limba e problema, ci şpaga şi slaba pregătire, proasta dotare a spitalelor şi nesimţirea unor medici. În orice limbă ar vorbi, dacă nu ştie meserie şi e ticălos, mi-e indiferent unde şi-a luat diploma. Este un conflict fals, creat de nişte minţi care gândesc în termeni eminamente politici.

Nu ştiu dacă moţiunea asta de cenzură va reuşi sau nu, dar abia aştept replica premierului MRU, care, sunt convins, îi va tăvăli prin toţi fulgii pe liderii Opoziţiei. E de aşteptat un scor zdrobitor în favoarea premierului Ungureanu, care, spre deosebire de „craii de la răsărit”, e şi deştept, şi de bun simţ.