Nicolae Păun s-a făcut parlamentar după ce a ieşit din nişte afaceri greţoase prin Gara de Nord şi alte locuri întunecate din subteranele Capitalei. A candidat la ultimele alegeri cerând inclusiv voturile ţiganilor din Covasna, pe care le-a şi primit – oricum n-aveau altceva mai bun de ales pe la celelalte partide. Pendulând între „simţul datoriei faţă de România” şi tentaţiile periculoase ale genei atavice, Niky Păun a parcurs în câţiva ani drumul lung de la peiorativul „ţigane!” la unsurosul „trăiţi-ar famelia, dom deputat”, drum pe care mulţi l-au privit cu suspiciune, bănuind afaceri politico-ţigăneşti suspecte; iar bănuielile, iată, încep să se confirme: DNA a descins zilele trecute la firma controlată de deputatul Nicolae Păun, Niky Scorpion Alcom, în vizorul procurorilor aflându-se afaceri necurate cu fonduri europene în valoare de aproape 2 milioane de lei, dar şi 800.000 de lei găsiţi în casieria firmei, bani nejustificaţi în contabilitate.

Sună a ştire de duzină, la aproape toate firmele găseşti câte ceva dacă ştii şi vrei să cauţi. Problema d-lui Păun, deputatul romilor, este că dumnealui a susţinut, împreună cu alt rom celebru, Mădălin Voicu – care a fost răs-răsplătit de Victor Ponta pentru serviciile aduse PSD cu funcţia-sinecură de consul general la Bonn... – un proiect de amnistie şi graţiere a pedepselor sub 5 ani de închisoare. De aceste amnistii şi graţieri urmau să beneficieze, iniţial, doar amărâţii de violatori şi tâlhari de drumul mare, dar l-au stricat ceilalţi parlamentari „penali”, care au extins aria amnistierii şi graţierii de aşa manieră încât să fie de folos şi politicienilor condamnaţi la ani grei de puşcărie pentru corupţie şi alte infracţiuni „fără violenţă”. Proiectul a rămas în aşteptare pentru că s-au trezit cei din Opoziţie şi instituţiile europene, care n-au acceptat nişte măgării atât de evidente într-un Parlament al unei ţări membre UE şi NATO.

Ei bine, ca să vedeţi cum se fac legile astea la noi şi să vă lămuriţi de ce nici acum, după 25 de ani de libertate şi democraţie, ţara asta nu e în lumea bună europeană: deputatul rom Păun este bănuit că ar fi luat bani de la ţigani ca să susţină proiectul cu amnistia şi graţierea. Vă spune ceva, vă aduce aminte de cineva treaba asta? Mie îmi aminteşte de Adrian Severin, parlamentarul european emanat de PSD, care a fost filmat când cerea bani unor „lobbyşti” în schimbul susţinerii unei legi avantajoase pentru ei în Parlamentul european. Daţi-mi voie, având aceste două exemple în faţă, să cred că multe, foarte multe alte legi născute în Parlamentul şi Guvernul României au la bază afaceri de acest gen, fiind promovate nu pentru binele naţiei, ci pentru îmbogăţirea parlamentarilor care le susţin şi le votează şi pentru protecţia infractorilor beneficiari. De aceea ne scăldăm în legi proaste, antiromâneşti, antidemocratice, antibunsimţ, antieuropene. De aceea suntem urecheaţi mereu de Comisia Europeană şi CEDO, de aceea nici în ziua de azi şi, cu siguranţă, nici în cea de mâine nu vom fi acceptaţi în spaţiul Schengen – un spaţiu al legilor sigure, drepte, civilizate şi civilizante. Uitaţi-vă ce-au descoperit procurorii DNA la omul de afaceri Ioan Niculae şi veţi înţelege cam cât costă o hotărâre sau o lege emanată de un guvern al României – 1 milion de euro îi dădea Niculae lui Cocoş ca să intervină pentru o lege care să-i aducă miliardarului un profit uriaş. Niky Păun cerea mai puţin, dar tot s-au adunat şi la el câteva sute de mii de parai din banii ţiganilor infractori.

Cum se face „trocul” legi cu dedicaţie - bani pentru parlamentari sau miniştri? Simplu: te duci la beneficiarii legii cu dedicaţie, le explici că pentru a impune la vot proiectul de lege ai nevoie de bani ca să „ungi” nişte rotiţe, ţiganul sau ceilalţi beneficiari se prind rapid, ştiu despre ce-i vorba şi sunt întotdeauna de acord cu şpaga, drept pentru care în timp record bulibaşa sau ceilalţi lideri ai comunităţii adună câteva sute de mii de lei „ca să aibă şi gura d-lui deputat ce să mănâncă”. După aia... poate să vină liniştit potopul, mortul de la groapă se întoarce mai repede decât banii daţi unui ţigan, fie el şi deputat. I-am auzit pe „protejaţii” deputatului Păun apărându-şi protectorul şi mentorul: „Păi ce-a făcut omul ăsta? Ne-a apărat şi pe noi, că suntem ai nimănui, n-a omorât pe nimeni şi-acu se bagă procurorii pe el!”. Ce să le spui, cum să le explici ceva ce ei nu vor pricepe niciodată?!

Mai-marii ţiganilor au învăţat multe de la români, printre altele şi escrocheriile politice bazate pe apartenenţa etnică. Nu se ridică ei la nivelul ungurilor, dar nici mult nu mai au până să-i concureze pe-alde Hunor, Antal, Markó şi ceilalţi „magnifici” ai partidelor etnice maghiare din România. În contrapartidă, ţiganii i-au ademenit pe românii cu funcţii şi putere de intervenţie (precum fratele fostului preşedinte Băsescu, dar el e doar unul din vârfuri...) cu mulţi bani şi promisiunea câtorva sute de mii de voturi – acolo unde era nevoie de voturi. Voturile n-au prea contat, s-a demonstrat treaba asta, pentru că ţiganii sunt neserioşi şi şmecheri, dar banii... ăştia rămân, te joci cu ei măcar până ţi-i ia procurorul...

Iată cum se discreditează până şi ideea de „lobby” într-o ţară în care nimic nu e la vedere, nimic nu e ceea ce pare a fi. Iată de ce, vorba românului înţelept din tată-n fiu, n-are Păunul coadă...