Paşii mărunţi transformaţi în strategie politică şi jumătăţile de adevăr transformate în minciuni întregi încep să-mi dea dureri de cap. Nu ştiu cine de la cine a învăţat trucurile astea politice, dar e sigur că liderii a cel puţin două partide le stăpânesc la perfecţie. Unul dintre partide este UDMR. Celălalt spuneţi-l dv., părerea mea bănuiesc că o ştiţi, nu mi-am ascuns simpatiile şi antipatiile politice.

E vorba aici despre paşii mărunţi ai UDMR în materie de privilegii minoritare. Ultima găselniţă a liderilor maghiari este autonomia culturală a Ţinutului Secuiesc. Un Ţinut care nu are de ce să existe pentru că nu sunt decât câteva sute de secui în România. Probabil că Ţinutul Secuiesc se va numi Regiunea Autonomă Maghiară. Oricum, numele nu contează. Contează cum privesc liderii maghiari această problemă. Iar aici e tristeţe mare şi pentru români, dar şi pentru maghiari.

„Autonomia ni se cuvine” zice Borbély László. Ca să îndulcească hapul amar şi să ne adoarmă cu vorbe dulci, liderii maghiari ne asigură că-i vorba de o nevinovată autonomie culturală. Plus, la nevoie, o „descentralizare a deciziilor în vederea înfiinţării regiunilor”. Normal, e vorba de regiuni istorice şi ce altceva e Regiunea Autonomă Maghiară decât o regiune istorică? Nefericită şi stalinistă, dar ce importanţă mai are?

Românii au fost ameninţaţi şi li s-a fluturat atât de mult, în 25 de ani de libertate, drapelul autonomiei teritoriale pe criterii etnice, încât nu mai cred o iotă din basmul cu autonomia culturală cu care încearcă să îi adoarmă UDMR. Cu atât mai mult cu cât alte formaţiuni politice maghiare, cum ar fi Partidul Civic şi PPMT, recunosc pe faţă că nu de autonomie culturală e vorba, ci de autonomie teritorială, un soi de autoguvernare în care românii vor fi nişte fericiţi cetăţeni minoritari, toleraţi de maghiarii majoritari. Care bucurie şi la voi să fie, ceva de genul ăsta...

Nu mă sperie statutul de minoritar în propria mea ţară, m-am obişnuit cu el, dar mă sâcâie lipsa de sinceritate şi dublul limbaj al liderilor maghiari. Cu talentele astea îşi păcălesc şi propriul electorat, ce pretenţii să ai de la guvernele României, victime sigure ale celor 5-6 procente udemeriste?! Inclusiv maghiarii de bună credinţă sunt în stare să creadă că autonomie teritorială înseamnă o singură dar majoră schimbare în viaţa lor: banii agonisiţi în judeţ din taxe, impozite şi ce-o mai fi să nu mai ia calea Bucureştiului fanariot, ci să fie folosiţi exclusiv pentru bunăstarea populaţiei din regiunea sau judeţele harcoviene. O uriaşă minciună, în care nici măcar conducătorii maghiari nu cred, folosind-o doar pentru a-şi atinge ignobile scopuri, legate de Putere şi Bani. Nicio noutate, peste tot în politică e la fel...

Aşadar, lăsaţi-ne pe noi, maghiarii, să ne administrăm într-o autonomie desăvârşită, ce vă interesează pe voi că vom muri de foame? Asta e o întrebare pe care o tot aud şi o tot citesc. Păi ne interesează, pentru că românii nu vor pleca din Regiunea Autonomă Maghiară, Ţinutul Secuiesc sau cum se vor numi cele două-trei judeţe. Iar fără ajutorul bugetului de stat şi maghiarii, dar şi românii din HarCov sunt terminaţi, pentru că doar 38% din venituri sunt produse în judeţ, restul vine de la Bucureşti. Judeţul Covasna, de pildă, este cel mai sărac judeţ al ţării – cum Dumnezeu să vrei să-l rupi de la bugetul statului? Avem cele mai multe pensii minime şi cele mai multe salarii minime pe economie, cu ce ne-ar încălzi o autonomie în care sărăcia, manipularea şi ura interetnică ne-ar face să ne tăiem gâtul unii altora fără nicio ezitare? Treaba cu binefacerile autogospodăririi resurselor financiare într-o regiune autonomă este o legendă, eventual un vis pentru covăsneni. S-ar putea să meargă la Braşov, la Sibiu poate, la Constanţa, la Cluj, dar nu este viabilă la Sf. Gheorghe.

Şi-ar mai fi ceva, care ţine de respectul majoritarilor faţă de minoritarii din zonă: pe români i-aţi întrebat vreodată ce vor, ce gândesc, ce cred despre autonomia asta pe criterii etnice care va produce o profundă izolare a celor două judeţe? Domnilor Markó, Kelemen, Sógor, Borbély, aţi avut curiozitatea să staţi de vorbă pe tema asta cu românii, fie ei şi nişte români verzi antipatici, gălăgioşi şi gregari? Vreţi Catalonia, vreţi Tirolul de Sud, vreţi poate Crimeea în HarCov? Perfect, aduceţi-le, dar ce-aţi zice să vreţi şi puţină Românie în inima României?!

Cred că am spus cam tot ce-aveam de spus despre subiectul în cauză. Ştiu că adevărurile dor, o păţesc şi eu din când în când, dar maghiarii vor înţelege până la urmă că nimic nu se poate face decât împreună. Separatismul instituit de liderii politici maghiari merge până la un punct, după care... pauză, nu mai dă rezultate, începi să simţi că poate n-a fost cea mai fericită idee. Nu vă lăsaţi înşelaţi de basmele şi legendele povestitorilor profesionişti, adevărul este mult mai aproape de noi toţi, este chiar convieţuirea noastră – fără de care nu suntem nimic. Nici voi, nici noi.