În chiar ziua în care preşedintele urma să anunţe noul premier, populiştii din PSD recidivează în stilul Ponta, stil de care nu vor scăpa niciodată pentru că e tot ce ştiu ei face în materie de guvernare: mai dă-le o sută şi promite-le tot ce vor să audă. Restul nu contează... Aşadar, deputaţii pesedişti au votat mărirea lefurilor bugetarilor cu 10%. Asta în vreme ce ministrul de Finanţe pesedist zice că bugetul nu poate suporta o asemenea cheltuială.

Suntem în plin absurd şi nu merită să ne mai batem capul cu nenorociţii ăştia care au făcut şi, mi-e teamă, vor continua să facă tot ce pot pentru a distruge România de dragul de a rămâne sau a reveni la Putere. Am mai spus-o: moştenirea lăsată de Victor Ponta este una la fel de prietenoasă ca acidul cianhidric inhalat de tinerii care mor pe capete după incendiul de la Colectiv.

Dar să-i lăsăm în plata DNA şi să vedem ce-şi doreşte preşedintele Iohannis, care urmează să anunţe noul premier: Dacian Cioloş. Cred că Cioloş e singura soluţie nu doar pentru un guvern de sacrificiu, cum pare a fi cel pe care îl va alcătui noul premier în următoarele maxim 10 zile, ci şi pentru un guvern care să ţină, să ne scoată din marasmul populist în care riscăm să ne pierdem măsura şi bunul simţ. Omul ăsta ar putea să însemne mult pentru România dacă va fi lăsat să lucreze, să-şi facă echipa pe care şi-o doreşte şi să ia decizii nepopulare, adică nu în folosul partidelor, ci în interesul ţării.

Dincolo de orice suspiciuni şi interpretări partizane, întrebarea pe care mi-o pun eu este: cum va reuşi orgoliosul Iohannis să colaboreze cu un tehnocrat? Iar întrebarea asta mai naşte unele: se va despărţi preşedintele de PNL, sau îi va impune noului premier diverşi miniştri liberali „mascaţi” în independenţi? Vorbesc doar de liberali pentru că, e limpede acum, PSD-ul vrea în Opoziţie, de unde va încerca să boicoteze tot ce va face noul guvern, cu gândul să-i facă pe români să regrete dărnicia social-democrată. E clar că pentru PSD va fi mult mai uşor în Opoziţie: noi v-am dat, n-am tăiat nimic şi v-am fi dat în continuare, dar nu ne lasă Iohannis şi noul lui guvern...

Există, totuşi, o rază de speranţă: Dacian Cioloş şi miniştrii lui vor trebui să fie nişte dumnezei ai comunicării, să spună de-o mie de ori ce-au găsit în tenebrele fostei guvernări Ponta (pentru că vor găsi, cu siguranţă, tot soiul de potlogării) şi să explice oamenilor de mii de ori tot ce-i interesează să afle din „secretele” guvernării. De fapt, mi-aş dori ca noul Guvern să nu mai aibă secrete. Dacă se poate, de niciun fel. Dacă nu se poate, atunci măcar să ni se spună totul despre starea Finanţelor, a Economiei, a Sănătăţii şi altor domenii care aduc atingere directă vieţii cotidiene. Sper, este ultima speranţă care mi-a mai rămas, ca Dacian Cioloş să ştie să negocieze un Guvern deştept, pe care să-l impună atât partidelor politice, cât şi Străzii.

Şi, pentru că am pomenit de Stradă, cred că manifestaţiile de protest vor înceta, de fapt au şi încetat. Dar Strada va trebui să reacţioneze rapid şi hotărât la orice decuplaj de la interesul naţional al noului Guvern, să ţină sub presiune noua şi vechea majoritate parlamentară şi să nu uite niciodată Proclamaţia aia în 12 puncte pe care câţiva lideri ad-hoc au formulat-o atât de clar şi explicit în urmă cu doar câteva zile.

Vom auzi şi vom vedea multe despre isprăvile fostelor guvernări Ponta. Şi vom înţelege, poate, de ce nu este acum noul Guvern în situaţia de a da „fără număr” ceea ce iresponsabilul Ponta a promis fără nicio acoperire în realitatea economică.

Este ora 17 şi e marţi. Preşedintele Iohannis anunţă ce se aştepta de la el: premierul desemnat se numeşte Dacian Cioloş. Până acum e bine. Reţin din ce spune inginerul agronom de 46 de ani, cu nevastă franţuzoaică, dar născut la Zalău: „Noul guvern va trebui să aibă o deschidere totală faţă de nevoile şi sugestiile populaţiei”. Ce vă spuneam eu?! „Să fie într-un ceas bun!”, i-a şoptit la urmă Iohannis. Să fie multe ceasuri bune, îmi doresc eu.