Din când în când fierea mea nu mai rezistă asaltului grobian al politicii curvăsăreşti, mi se face greaţă şi-mi vine să mă las de toţi şi de toate. Ştiu, de prea multă vreme, că politica-i o curvă. Dar am crezut mereu că şi categoria asta profesională se poate reinventa, ca atâtea altele. Uite, însă, că la noi nu se poate. La noi îl poţi vedea pe Victor Ponta spunându-i lui Klaus Iohannis „mă bucur să vă văd” la sărbătoarea Regalităţii româneşti, o sărbătoare familiară premierului pesedist, dar o idee refuzată ani de-a rândul de Ion Iliescu, „patronul” spiritual al partidului pe care Ponta îl conduce. L-am văzut şi pe Iohannis cadorisindu-l pe premierul cabotin cu un zâmbet îngheţat în colţul gurii, şoptind suav, ca între vechi prieteni, „şi eu mă bucur”... Bucuraţi-vă cât mai puteţi, dom preşedinte, dacă veţi continua să credeţi că puteţi coabita cu un cameleon precum Ponta, foarte curând veţi ajunge o amintire a unei frumoase promisiuni din categoria „politica altfel” – politică pe care, ca să fim corecţi, n-a încercat-o nimeni în România, deci nu ştim ce-i aia şi cu ce se mănâncă.

La noi îi poţi vedea pe Alina Gorghiu şi Vasile Blaga pupându-se-n bot în văzul lumii, în vreme ce pe la spate alţi lideri ai acestei alcătuiri politice fragile ca puful unei păpădii îşi încurajează tovarăşii de partid, fiecare pe limba lui; unul din liderii importanţi ai PNL, Teodor Atanasiu, jură într-o şedinţă „privată” că noul PNL este doar al PNL şi niciodată pedeliştii nu vor avea „parte dreaptă” la împărţeala eventualelor funcţii şi posturi într-o eventuală viitoare guvernare; pedeliştii nu mai jură nimic, n-au ce şi n-au cui, partidul ăsta e gata, s-a terminat şi bine a făcut, oricum nu mai putea renaşte după guvernările dominate de criza economică şi de gafele politice ale cuplului Boc-Băsescu. Dar asta nu înseamnă că liderii vechiului PNL joacă doar cum îi taie pe ei capul, pentru că nu-i taie deloc bine, s-a văzut asta şi pe vremea când îl suspendau pe Băsescu în dispreţul Constituţiei, şi după aia, când au concubinat dezastruos cu PSD, şi în multe alte situaţii, inclusiv penale, pe care antipaticul liberal „pur-sânge” Teodor Atanasiu ar trebui să şi le scrie în palmă, să nu le uite când se-apucă să facă promisiuni. Partidul condus de d-na Alina Gorghiu trebuie monitorizat la sânge, pentru ca liberalii „istorici” să nu ajungă din nou... istorie. Asta e sarcina societăţii civile interesate de proiectul liberal, dar e şi sarcina liderilor judeţeni ai noului PNL, indiferent din ce partid liberal au făcut parte.

Iar greaţa nu trece, senzaţia devine obositoare. Vinerea trecută, Blaga şi Gorghiu au venit la Sfântu Gheorghe. Eveniment remarcabil pentru liberalii din judeţ, prilej să-mi amintesc cât l-am aşteptat prin 2004-2005 pe super-manechinul Călin Popescu Tăriceanu, alt liberal „pur-sânge” cu apucături de curvă politică, să vină la Sf. Gheorghe pentru a dezamorsa un conflict cu scântei între PNL şi UDMR, care nu se înţelegeau la împărţeala posturilor după alegerile câştigate în toamna lui 2004. N-a venit onorabilul, ne-a stropit în schimb cu invective, pedepse şi hotărâri de la distanţă, păstrând cu orice preţ un alt concubinaj dezastruos marca PNL, cel cu UDMR. Vineri, liderii încoronaţi ai noului PNL s-au grăbit să facă promisiuni şi jurăminte de credinţă românilor din Covasna la faţa locului. Bune şi-astea, chiar dacă nu le mai crede nimeni, românii minoritari din judeţul nostru ştiu foarte bine că în politică majoritatea decide, iar majoritate în Covasna înseamnă UDMR. Aşadar, Blaga şi Gorghiu au cerut un viceprimar român, liberal de bună seamă, la municipiul Sf. Gheorghe. Nu ştiau ei, oare, că minunea asta nu poate exista decât cu sprijinul UDMR? Sigur că ştiau. Şi-atunci? Ce oferă PNL în schimbul acestei funcţii? În primul rând, habar n-am dacă PNL se află în situaţia de a oferi ceva! Ca să oferi, trebuie să ai acel ceva... Ce ar putea oferi, într-un viitor oarecare, PNL? Păi, cu siguranţă doar participarea UDMR la o viitoare guvernare. Care oricum se va întâmpla, cu sau fără un viceprimar român la Sf. Gheorghe. N-o să se-mpiedice nimeni de la Bucureşti într-un viceprimar român din Sf. Gheorghe!

Istoria, fraţilor, se repetă. Ceea ce nu-i neapărat rău, numai că pe românii din Covasna istoria nu i-a prea avantajat. De-aia mi-am reamintit eu episoade dintr-o istorie recentă, de-acum doar 10 ani. Ce-ar însemna, de fapt, un viceprimar român la Sf. Gheorghe? Mai nimic, ştim ce opţiuni poate avea un român într-o asemenea funcţie. Mădălin Guruianu este o persoană perfect onorabilă, dar orice demers al său în favoarea etnicilor români (pentru că, din păcate, în aceşti termeni etnici se discută când e vorba despre o funcţie publică) va fi rapid denunţat de primarul şi majoritatea locală UDMR, oricare vor fi acelea.

Înţeleg, desigur, nevoia de dialog şi comunicare a liderilor PNL cu membrii din Covasna, iniţiativa e de apreciat. Dar de ce era nevoie de zăhărel, de gogoşi, de minciunele?! De ce n-are niciun lider politic curajul să ne spună ceea ce se gândeşte, la nivel politic înalt, la Bucureşti? „Fraţi români, asta-i situaţia, sunteţi prea puţini ca să ne putem permite să fim interesaţi de soarta voastră. Iar de votul parlamentarilor UDMR avem nevoie ca de aer de când ne ştim. Staţi cuminţi la locurile voastre şi suportaţi, dacă puteţi. Dacă nu, România-i mare, Europa-i mare...”. Orice partid aflat la guvernare împreună cu UDMR ar trebui să înveţe pe de rost vorbele astea. Pentru că ele au fost motto-ul (in)acţiunilor politice ale tuturor guvernelor româneşti post-decembriste.