Guvernanţii români sunt întotdeauna mândri de felul în care guvernează. Nu vei vedea, de pildă, un ministru al Învăţământului care să-şi pună cenuşă-n cap într-o zi de 15 septembrie şi să strige la microfoanele puse în faţă: „Sunt un idiot, un tâmpit, n-am vrut să-mi bat joc dar aşa a ieşit, nu ştiu ce vorbesc şi nici ce fac, alţii iau decizii în numele meu”. N-o să auziţi niciodată asemenea vorbe din gura vreunui ministru. Nici n-o să vedeţi vreo demisie din asemenea motive. Exclus!

Aşa încât şi acest 15 septembrie a fost o zi tristă pentru şcoala românească. Dacă elevii din clasele măricele ştiu despre ce-i vorba, au experienţa acestor zile triste de ani buni, devenind imuni, pentru cei mici şi foarte mici a fost dureros să nu găsească măcar abecedarele pe bănci. Abecedarele, manualele au încă de parcurs un drum lung, de la licitaţie până la editare. Ce să mai vorbim de conţinutul manualelor alternative?! Să fim serioşi, e o nebunie ce se întâmplă în învăţământul românesc. Ministrul Pricopie, care e convins că Romulus şi Remus au supt de la o vulpe, nu de la o lupoaică (n-ar fi nicio problemă, dacă o spunea Ponta nici nu băgam în seamă prostia, dar semidoctul ăsta e, totuşi, ministru al Învăţământului...), vrea cât mai mulţi elevi căzuţi la Bac pentru a-i îmbogăţi pe profesorii de la colegiile non-universitare – o născocire a unor minţi odihnite spre pricopsirea altor minţi odihnite, asta e o reţetă sigură de succes în Românica... Tot acest să-i zicem ministru vrea mai puţine materii în ultimele clase de liceu, pentru a-i lăsa pe elevi să se pregătească de Bac. Cum vine asta? Pe de-o parte vrei concurenţă mare la colegii, pe de alta te omoară grija să nu-i aglomerezi prea mult cu materii inutile pe elevii din clasele terminale. Ceva nu se potriveşte. Oare ce?

Păi nu se potriveşte nimic cu nimic. Pe miniştrii noştri nu-i interesează soarta elevilor şi studenţilor, ci păcălirea sistemului şi a părinţilor. Nu sunt manuale? Nicio problemă, vor fi în două-trei săptămâni. Plânge ăla micu că în prima lui zi de şcoală nu găseşte abecedarul pe masă? Nu-i bai, îi trece, în 10-20 de zile o să-l aibă, dacă nu îi dăm unul de-acum 20 de ani sau, dacă nici de-astea nu mai sunt, îi dăm fişe scoase pe cheltuiala cadrelor didactice... Apropo de cadre, e drept că nici ele nu-s plătite, în multe judeţe sunt restanţe serioase la salariile învăţătorilor şi profesorilor, dar asta nu ne împiedică să fim optimişti şi să ne mândrim cu felul în care guvernăm.

Şi încă-i bine dacă problemele sunt doar astea. Există foarte multe şcoli în România care funcţionează ilegal, fără autorizaţii sanitar-veterinare, în clădiri vechi, insalubre, cu WC-uri turceşti în curte, fără apă curentă – un real pericol pentru sănătatea copiilor. Ce cărţi, ce manuale digitale, ce săli de sport moderne, ce „lumina abecedarului” când tu n-ai lumină electrică şi apă trase la şcoală?!

Ăştia suntem, nişte optimişti incorigibili când guvernăm şi nişte critici acerbi când ne aflăm în Opoziţie. În fiecare toamnă şcoala românească e bolnavă, tristă, exasperant de tristă şi fără speranţe să se facă vreodată bine. Dacă după 25 de ani de democraţie şi libertate un ministru se uită ca bou-n calendar când vine vorba de reformele din învăţământ, e clar că ăla nu merită să fie acolo. Dar despre ce reforme poate fi vorba când n-ai manuale, n-ai abecedare, n-ai bani să plăteşti cadrele didactice, n-ai grupuri sanitare civilizate în şcoli?!

Ca şi Sănătatea, Învăţământul românesc e într-o continuă degringoladă. Noii miniştri distrug tot ce-au făcut vechii miniştri, cei noi o iau mereu de la zero, acuzând „greaua moştenire” şi promiţând marea cu sarea în cel mai scurt timp. Şi tot aşa, ca într-un perpetuum mobile care te duce direct în prăpastie.

Între timp, parlamentarii şi miniştrii se mândresc cu „realizărili” lor, îşi iau liber în prima zi de şcoală ca să-i vadă lumea, să împartă zâmbete şi să strângă mâini, ignorând că, printre dinţi, părinţii mormăie înjurături. Dar nici de înjurături n-au timp părinţii, pentru că ei n-au liber de la serviciu în prima zi de şcoală. Ei sunt ocupaţi să construiască bunăstarea guvernanţilor într-o societate anapoda, în care Puterea îşi extrage seva din analfabetismul, incultura şi lipsa de educaţie a maselor largi.

În aceste condiţii, ce resorturi să găseşti, pe cine să întrebi, unde să-i cauţi pe cei care ar trebui să te înveţe ce să faci şi cum să trăieşti ca să fii OM?!