Să luăm aminte, vorbeşte însuşi baronul de Teleorman, Liviu Dragnea: premierului desemnat Dacian Cioloş i se livrează o Românie „la cheie”. Expeditor: partidul d-lui Liviu Dragnea, condamnat penal (domnul, nu partidul) într-o primă instanţă. Destinatarul va avea o viaţă uşoară, guvernarea Cioloş va fi un soi de fluturare de aripă a ornitorincului beat. Noii miniştri n-au nimic de făcut decât să urmeze punct cu punct stilul populist de guvernare instaurat de baronii pesedişti, să continue să fie darnici şi empatici cu o populaţie care votează şi-un cal mort dacă din ăla ies nişte creşteri de lefuri şi alte avantaje pentru bugetari.

Ce altceva să ceri de la unul ca Dragnea şi de la un partid ca PSD?! Adevărul? Imposibil, nici măcar Dragnea nu ştie în ce abis financiar-economic au aruncat fostele guvernări Ponta o Românie „la cheie”. O fi bunăstare şi n-o simţim noi? O fi, domnu Dragnea, dar poate-i daţi şi cheia lui Cioloş, altfel cum să intre omul în casă?!

Adevărul, că fiecare are un adevăr al lui, e altul: un sac de mere otrăvite, ăsta este darul lui Dragnea pentru România lui Cioloş. Concret: creşterea salariului minim la 1200 de lei din 2016, creşterea lefurilor bugetarilor cu 10%, un buget previzibil micşorat prin reducerea TVA la 19%, fel de fel de capcane populiste la fiecare pas.

Cum să lupţi cu capcanele astea întinse de partidul lui Dragnea? Cine o să-şi asume lupta asta cu populaţia manipulată, minţită şi prostită, cu partidele în căutare de voturi şi imagine, cu Parlamentul penalo-venal dominat de majoritatea pesedistă? Nu-i cunosc pe noii miniştri, am auzit doar de câţiva dintre ei, dar am senzaţia că ei ar trebui respectaţi fie şi pentru că au acceptat să se ardă cu cartoful fierbinte pe care l-au primit de la constructorii României la cheie... Miniştrii lui Cioloş, nişte oameni cărora li se va răscoli trecutul mai ceva ca la o percheziţie acasă la Elena Udrea, unul din „negrii” ăştia mititei a picat deja pentru că s-a pozat prea sumar îmbrăcat. Normal, nouă ne plac doar demnitarii care ne reprezintă: burţi cât mai mari, chelie vizibilă, frunte îngustă, creier puţin, famelie mare, remuneraţie după buget, coane Liviu... La fel de adevărat, însă, e că trebuie să ai un curaj dement ca să accepţi să fii ministru al Sănătăţii la 28 de ani, cu rezidenţiatul neterminat! Cine l-o fi propus pe acest tânăr Baciu? N-aş crede să fie pupilul cuiva de la PSD, se spune că e amicul liberalului milionar Buşoi. La urma-urmei, baroni sunt peste tot...

Avem, deci, un guvern fericit, pupat pe frunte şi de Dragnea, şi de Iohannis, şi de PNL, şi de Oprea, şi de Hunor, şi de Băsescu... Ce mai, să tot fii ministru în România întoarsă cu cheia de Liviu Dragnea! N-ai decât să-i asculţi pe toţi ăştia, în ordinea în care i-am înşiruit mai sus. De-atâta ascultare şi bună purtare, bunăstarea şi prosperitatea vor veni de la sine.

În calea fericirii generale garantate de PSD, PNL şi toate partidele-aceeaşi mizerie ar mai sta o singură piedică: Strada. Voinţa şi determinarea oamenilor pentru care PSD, PNL, UNPR, PMP, UDMR nu mai sunt decât nişte litere asociate aiurea. Cum va împăca Dacian Cioloş Strada cu noua Guvernare, rămâne de văzut. Mi-e teamă, însă, că va fi ceva mai greu decât să împace Capra, Varza şi Lupul din poveste.

Să reţinem, totuşi, că programul de guvernare al premierului Cioloş este unul ambiţios, măcar pe hârtie. Ce va rămâne din el după ce se va ciocni cu populismul pesedist şi penelist din Parlament... greu de ghicit. Să reţinem, spuneam, câteva priorităţi ale noului Guvern: *o guvernare deschisă şi transparentă *independenţa Justiţiei şi continuarea luptei împotriva corupţiei *o administraţie publică în folosul cetăţeanului *revizuirea proiectelor de investiţii „îngropate” adânc de Ponta-PSD *alegeri comasate şi mandate de 5 ani pentru primari şi parlamentari *reducerea migraţiei medicilor în străinătate *reducerea birocraţiei în învăţământ. Până una-alta, vorbe goale...

Vom vedea cu cine şi cum se vor face toate astea. Singura certitudine pe care eu unul o am la această oră, după ce am ascultat nemăsuratele laude cu care s-a acoperit Liviu Dragnea în numele PSD, este că acest partid rămâne unul extrem de depărtat de orice încercare de reformă politică. Un partid-ghiulea agăţat de gâtul României, cam pe-acolo pe unde ar trebui să fie agăţată „cheia” de care vorbea Dragnea. Ţineţi minte un lucru: câtă vreme PSD nu se va reforma, dar va aduna 30-35% din voturile electoratului român, viitorul ţării noastre va fi unul mereu incert, mereu imprevizibil, mereu discutabil şi foarte departe de speranţele pe care unii dintre noi şi le-au pus în clasa politică. Aş zice că lucrul e valabil şi pentru PNL, dar de la ăştia încă mai am de doi bani speranţă.

Apropo de noul Cabinet, mi-ar fi plăcut s-o văd pe Laura Ştefan la Justiţie. A fost preferată o altă doamnă, din motive pe care deocamdată nu le ştim. Ştim doar că ministrul propus de Cioloş, d-na Guseth, este puţintel aeriană, cel puţin aşa arată, vorbeşte şi se comportă. Dar să-i acordăm prezumţia de nu contează ce, le poate avea pe toate câtă vreme va rezista presiunilor unui Parlament penal şi ale unor partide ticăloşite, puse pe hoţii şi fraude de tot felul.