După ce Victor Ponta s-a dus la Înalta Poartă să ceară protecţie sanitară de la Sultan împotriva epidemiei de arestări din Ţările Române, un alt scandal se arată la orizontul politichiei noastre televizate: Ghiţă TV se jură că va da în gât pe toţi cei care l-au şantajat şi s-au folosit de el, iar acum, când are şi omul nevoie de ei, dau bir cu fugiţii; oameni de toată jena, din servicii, din politică, ofiţeri acoperiţi din televiziuni etc. Are ce ne spune Ghiţă Sebastian Aurelian, abia aştept să-l aud şi să-l văd, chiar dacă – din motive de igienă mintală – mă feresc cât pot de România TV. Deocamdată, însă, avem parte de un nou act în spectacolul de muzică şi poezie regizat de procurorii DNA, spectacol intitulat „Cu tigăi şi minciunele, te făcuşi boier, Aurele!”.

Spectacolul ăsta promite ceva „di granda”. Până la dezvăluirile-bombă ale lui Ghiţă, avem acuzaţiile procurorilor împotriva aceluiaşi deputat Sebastian Aurelian Ghiţă: *sprijinirea unui grup infracţional organizat de cumnatul lui Ponta, Iulian Herţanu, cu ajutorul familiei Mircea şi Vlad Cosma, fiul deputat, tatăl şeful Consiliului Judeţean Prahova *trafic de influenţă *schimbarea fără drept legal a destinaţiei unor fonduri europene *spălare de bani *coruperea alegătorilor.

Veţi spune că, dacă-i cauţi atent, toţi politicienii se ocupă cu genul ăsta de fapte penale. Aşa e, dar asta nu înseamnă că-i corect ce fac, nu? Adică nu-i corect să te îmbogăţeşti pe spinarea proştilor de alegători, făcând trafic de influenţă la persoane sus-puse, contra voturi în ţară şi Republica Moldova. Pentru că asta mi-a atras atenţia în mod deosebit: voturi contra tigăi în ţară, la alegerile parlamentare din 2012, şi voturi contra bani în Republica Moldova, la alegerile prezidenţiale din 2014. Cu tigăile onorabilul Ghiţă a cheltuit vreo 280.000 de lei din banii obţinuţi pe căi ilegale, din trafic de influenţă şi alte învârteli infracţionale. A meritat: onorabilul Ghiţă, tânăra speranţă a PSD, alături de Şova şi Ponta, a devenit deputat. La Prezidenţiale, însă, jocul nu i-a ieşit. Adică nu i-a ieşit lui Ponta, dar ei erau atunci doi într-unul, aşa că-i iau la grămadă. Onorabilul Ghiţă a cheltuit aproape 400.000 de euro încercând să cumpere voturile alegătorilor cu dublă cetăţenie din Republica Moldova. I-a cheltuit degeaba, a mituit degeaba în stânga şi-n dreapta Prutului, omul lui n-a ieşit preşedinte. Vă daţi seama ce-ar fi fost acum Sebastian Ghiţă dacă le-ar fi ieşit furăciunea?! Vai de capul nostru, ce aproape de tâmplă ne-a trecut glonţul!

Constat cu tristeţe reală că am infectat şi politica moldovenească. Nu că ar fi fraţii noştri moldoveni cei mai curaţi dintre curaţi şi i-am stricat noi, dar parcă nu i-am învăţat deloc ce trebuie, n-am fost cel mai bun exemplu pentru ei. Gândiţi-vă ce văd ei când se uită peste Prut: un prim-ministru cu stagiu în „ilegalitate” la puşcărie, altul fugit cu ligamentul încrucişat la turcaleţi, politicieni acuzaţi cu sutele, mită şi trafic de influenţă peste tot, o clasă politică pe cale de a fi destructurată de procurori şi instanţele de judecată. O luptă pe viaţă şi pe moarte nu pentru prosperitatea şi viitorul României, ci pentru salvarea politicienilor corupţi din ghearele Justiţiei. O luptă în care cei mai mari oameni în stat, cu excepţia preşedintelui Republicii, se dau de ceasul morţii să-şi salveze partidele şi amicii politici cu „onoarea” pătată de acuzaţiile procurorilor.

România este o ţară coruptă de la care Moldova n-are ce învăţa. Sau are un singur lucru: să-şi cumpere două-trei femei incoruptibile şi câteva zeci de procurori, pe care să-i aşeze în fruntea instituţiilor de forţă. Şi să-i dea dracului pe toţi corupţii din celelalte instituţii ale statului, fie ei parlamentari, miniştri, primari, înalţi funcţionari publici. Din păcate, moldovenii de peste Prut nu asta au învăţat. Normal, lucrurile bune nu se iau, fraţii noştri au învăţat de la noi hoţomăneala şi furtul din bănci, din bani publici.

Ce-am eu cu moldovenii şi de ce-i aduc în discuţie? Am treabă cu ei dintr-o mie de motive, dar mai ales pentru că foarte curând îşi vor alege primarul la Chişinău. Acolo se luptă un candidat prieten al Moscovei cu unul prieten al Uniunii Europene. O luptă pentru Europa sau pentru Moscova. Cu ce argumente pro-europene s-o prezenta candidatul liberal în faţa alegătorilor?! Cu ce sentimente or privi fraţii noştri moldoveni avalanşa de corupţi, sărăcia şi mahmureala politică românească la 8 ani de la intrarea în Uniunea Europeană?! Ce-or fi zis alegătorii moldoveni văzându-l pe premierul Ponta, la Baku, în spatele lui Putin?!

Mi-e tare teamă că Rusia e mult mai aproape de moldoveni decât România. În vreme ce noi ne jucăm de-a „unirea cu fraţii de peste Prut”, ruşii se ocupă serios de problema moldovenească. România nu a fost un bun exemplu pentru Republica Moldova, iar asta se întâmplă şi din cauza unora ca Victor Ponta, Sebastian Ghiţă, CP Tăriceanu, alţi penali dovediţi sau în curs de. Şi pe ruşi îi interesează opţiunile politice ale moldovenilor, dar ei nu-i cumpără cu tigăi şi câţiva euroi. Ei oferă mult mai mult, oferă două continente. Încă o dată am dovedit că în relaţia cu Moldova politicienii noştri sunt nesinceri, ticăloşi, hoţi şi proşti făcuţi grămadă!