Guvernul Ponta se ocupă de răzbunări şi pedepse. Nu prea are, cel puţin deocamdată, ce le face foştilor demnitari PDL şi UDMR, aşa că se încrâncenează să-i pedepsească pe primarii şi şefii autorităţilor locale din sfera de influenţă a celor două partide. Prima măsură – care, cu siguranţă, nu va fi şi ultima – este deja aplicată: Ponta a pus poprire pe sumele primite de primarii fostei Puteri de la premierul Ungureanu. Adică a hotărât să ia înapoi, cu japca, nişte bani primiţi de primăriile fără datorii, sau cu datorii puţine, pentru proiecte şi finanţări locale.

Altfel spus, Ponta îi pedepseşte pe alegătorii care n-au avut teribila inspiraţie să voteze acum patru ani nişte candidaţi social-democraţi sau liberalo-conservatori. Şi o face clamând nevoia de dreptate socială, etică şi echitate socialistă – exact ca pe vremuri, când maşinăria propagandei de partid făcea din alb, negru, fără nicio ruşine şi fără a se mai ascunde măcar în spatele cuvintelor. Victor Ponta şi Crin Antonescu sunt convinşi că vor domni câte zile vor avea într-o Românie greţos de manipulabilă. Dacă n-ar gândi aşa, n-ar face demonstraţiile de terorism politic pe care le fac.

Dacă şi-ar reveni din pumnii încasaţi în moalele capului de la nişte deputaţi şi senatori pe care nu i-a mai controlat, PDL ar trebui să-şi apere prin orice mijloace primarii şi electoratul rămas. Care nu mai e atât de mult încât să-şi permită să-l neglijeze. La fel şi UDMR, care dă semne de acţiune şi, iată, îşi susţine primarii să dea în judecată Guvernul teroristului politic Ponta. Sunt 36 de primării din judeţul Covasna care au înaintat acţiuni în instanţă împotriva Guvernului, plus Consiliul Judeţean. Vor avea de lucru magistraţii şi avocaţii, dar mi-e teamă că banii luaţi cu japca nu se vor mai întoarce niciodată în bugetele primăriilor respective, pentru că aşa-i la noi, cei de la Putere au întotdeauna dreptate. Chiar şi când fac măgării, cum e cazul cu pricina.

De fapt, acţiunea în forţă, discreţionară a premierului Ponta urmăreşte un dublu scop: strângerea de bani cu orice preţ, pentru onorarea promisiunilor electorale fără nicio acoperire în realitatea economică a ţării (şi nu vorbesc aici de reîntregirea salariilor şi pensiilor) şi, mai ales, intimidarea primarilor actualei Opoziţii, aşteptaţi cu braţele deschise în tabăra PSD, PNL şi PC. Pentru că, în final, scopul acestor bătălii pe toate fronturile este destructurarea PDL şi crearea unei mari forţe de stânga, care să îngenuncheze definitiv orice încercare de rezistenţă politică din partea vreunui partid de dreapta. Antonescu şi Ponta visează cu ochii deschişi şi mâna pe biciul Puterii o Românie de stânga, în care ei să împartă dreptatea şi adevărul după cum îi taie capul. Asta este pohta ce-o pohtesc aceşti ipochimeni, care îl acuză aiurea de porniri dictatoriale pe preşedintele Traian Băsescu, un mic copil pe lângă adevăraţii dictatori, cei ai noii Puteri, care încep să-şi arate colţii.

Vom trăi şi vom vedea lucruri năucitoare, care, din păcate, ne vor aduce din nou în mijlocul deceniului trecut. Nu cred că PDL îşi va recăpăta curând suflul şi electoratul, speriat şi debusolat de manipularea grosolană a imperiilor Media subordonate actualei Puteri.  Oricum, nu până la alegerile din toamnă. Aşa că rezultatul acestora este previzibil şi, iarăşi din păcate, nu e de natură să ofere optimism nici unei minţi cât de cât obişnuite cu teatrul politic românesc.

Altfel, desigur, va veni – mai repede decât ne-o dorim – vremea când românii vor înţelege că soluţia pentru ei nu este nici Ponta, nici Antonescu, nici, Doamne fereşte, Voiculescu. Şi poate, cine ştie, căutând prin amintiri vor da, atunci, de Mihai Ungureanu, de Mihail Neamţu, de alţi tineri politicieni care chiar merită încrederea lor pe termen lung.