Fermierii covăsneni, circa 1.000 de oameni, au protestat împotriva bătăii de joc practicate de guvernul României la adresa crescătorilor de animale şi a agriculturii în general. Pe guvernanţii noştri nu-i interesează soarta acestor oameni, viziunea Ministerului Agriculturii în legătură cu crescătorii de animale şi producătorii de lapte este una strict tehnică: le dăm subvenţii, să se spele cu ele pe cap...

Dar apa e mai scumpă decât laptele, domnilor, şi-atunci mai bine se spală fermierii cu lapte, ori, şi mai interesant, încheie un contract cu primăriile din judeţ şi spală străzile şi trotuarele cu laptele de la vacile covăsnene! E revoltător să iei 50 de bani pe litrul de lapte, după care să vezi în rafturile magazinelor lapte din afara ţării, sau de la fabricile din ţară, cu 4-5 lei litrul. De unde până unde creşterea asta de preţ? De la fabricanţi şi de la comercianţi, desigur. E complicat, în fabricile de lapte muncesc oameni, care trebuie plătiţi cu nişte salarii, chiar dacă mici ele se-adună în preţul laptelui, plus investiţiile din sistem, plus profitul patronilor, plus celelalte cheltuieli... Toate se-adună şi-uite-aşa se-ajunge la preţul uriaş al laptelui la raft, faţă de cel minuscul plătit către producător.

Totul e la discreţia guvernului: şi subvenţiile, şi preţul la producător, şi alte metode prin care Ministerul Agriculturii poate influenţa soarta acestor oameni. Când a fost pus în faţa unei moţiuni simple pe problemele din agricultură, ministrul Daniel Constantin a produs un fel de contrademonstraţie, a chemat la Bucureşti agricultori din toată ţara, la o consfătuire pe probleme din acest domeniu. La ce-a fost bună consfătuirea cu pricina? Ce urmări practice a avut? Întrebări fără răspuns. Moţiunea a fost, ca de obicei, respinsă de majoritatea parlamentară pesedistă. Dar asta nu înseamnă că problemele agricultorilor şi crescătorilor de animale au fost recunoscute şi rezolvate. Ministrul Constantin te îngroapă în vorbe, ca toţi miniştrii lui Ponta. Dar fermierii s-au săturat de vorbe, astea ni se servesc zile şi ani-lumină, oamenii au nevoie de sprijin efectiv din partea unui guvern care se laudă cu excedent bugetar, cu realizări şi succese fulminante în economie şi agricultură – ascultaţi-l pe premier la ora de dirigenţie de la Camera Deputaţilor şi vă convingeţi că în ţara noastră lucrurile merg ca pe roate. Păi dacă merg ca pe roate, dragă mincinosule, atunci ce caută fermierii disperaţi în stradă, să-şi arunce pe lespezile prefectului Cucu sute de litri de lapte?!

Ceva nu se leagă, nu? Cineva minte, cin’ să fie, oare?! Fermierii în niciun caz, oamenii ăştia muncesc pe nimic şi falimentează pe capete. S-au săturat de bătaia de joc a guvernelor şi mulţi dintre ei renunţă la meseria pe care o fac de-o viaţă. Consecinţa? Importăm din ce în ce mai mult, nu ne mai interesează producătorii autohtoni. Eu am păţit-o cu nişte lapte adus cu mari sacrificii din import, n-are importanţă de unde, toate-s la fel. Pata de pe covoraşul din bucătărie nu mai iese cu nimic. Ce-o fi în laptele ăsta, că nu de grăsime-i vorba, n-are decât 1,5%... Şi e 5 lei litrul, faţă de 2,5 lei cât dau eu, de obicei, vecinei mele posesoare de una bucată vacă de la care mulge vreo 10 litri pe zi.

Nu cred că fermierii covăsneni au asemenea pretenţii. Cred că, de fapt, ei ar fi bucuroşi să fie ajutaţi logistic de Minister pentru a depăşi situaţia creată de liberalizarea exportului de lapte de vacă în UE. Primarul din Malnaş, crescător de animale şi producător de lapte şi el, spunea că ar trebui create asociaţii sau cooperative la nivel de judeţ, prin care producătorii să-şi vândă produsele, inclusiv laptele. Aşa este, ideea nu-i însă deloc nouă, doar că lumea se fereşte de întovărăşiri şi cooperative, titulaturi care nu ne amintesc de lucruri prea bine făcute... Nimeni nu mai are încredere în nimeni, nimeni nu se mai asociază şi nu mai cooperativizează cu nimeni! Iar când îl auzi pe subprefectul judeţului, dl. Radocea, cum îi trimite pe producătorii de lapte la negocieri cu „instituţiile abilitate”, adică cu Ministerul care nu rezolvă niciodată nimic în favoarea fermierilor şi agricultorilor, te-apucă leşinul şi foamea de dreptate. De la prea mult lapte vărsat pe stradă, probabil...