Toate Mediile mă îndeamnă să fiu mai bun de Crăciun. E un brand folosit pe scară mare, cu efect sigur. Manipulare în masă în scop nobil. Fie primit! Televiziunile care scot ochii telespectatorilor cu crime şi hoţii în fiecare zi şi-n fiecare noapte, de Crăciun şi de Paşti se dau de ceasul morţii să-i facă pe alţii mai buni, că la ei nu mai e loc. Ca şi cum bunătatea asta generală de Crăciun ar face uitate fărădelegile şi prădăciunile de dinainte şi de după naşterea Domnului. Ca şi cum concursul ăsta de bunătate de Crăciun ar compensa prostia, ticăloşia, hoţiile şi vorbele grele de peste an.

„M-am făcut băiat bun de Crăciun” este o piesă de teatru în care joacă roluri principale parlamentarii noştri; ei sunt mai buni cu toată lumea, dar mai ales cu primarii, preşedinţii şi vicepreşedinţii de CJ, cărora le-au votat pensii speciale. Să fie acolo, nu strică niciodată, niciun „baron” sau „grof”, stăpân de urbe sau judeţ nu va refuza vreodată nişte bani în plus la pensie – proşti ar fi să-i refuze... Da, parlamentarii s-au scos cu bunătatea de Crăciun, cred că apelul ăsta fusese gândit special pentru ei. Tot ei i-au făcut fericiţi şi pe preşedinţii de partide, cărora le-au asigurat pază şi protecţie gratuite! Păi cum să-i păzeşti altfel pe aleşi de alegători?!

Tot de marile sărbători religioase se actualizează joaca aia „de-a rugatul”: te rogi şi te împlineşti. Puşcăriaşii sunt mai buni, îşi fac cadouri, muncesc şi se roagă pentru iertarea păcatelor altora; conducătorii bisericii sunt şi mai buni, ei se roagă pentru toţi de dimineaţă până seara în condiţii cumplite, bisericile lor sunt controlate la sânge de pompierii de la ISU. Ceilalţi conducători n-au timp, unul e-n vacanţă prin Florida, altul munceşte la Guvern, n-are vreme să se roage. Noi, muritorii de rând, ne rugăm la telefon. De copiii sau de părinţii noştri, să vină acasă de Crăciun de pe unde i-au trimis disperarea şi nevoia de bani. Sau de Moş, să le pună părinţilor daruri în saci pentru copiii lor. Uneori, rugile noastre au efect şi-atunci credem în bunătatea şi în iertarea Lui. Alteori...

Aşa că eu n-o să vă îndemn să fiţi mai buni de Crăciun, pentru că riscaţi să ajungeţi ca ăia de şi mai sus. Fiţi cum puteţi, cum vă lasă mintea, inima şi obiceiurile deprinse într-o viaţă de om. Dar fiţi sinceri şi curaţi faţă de voi şi faţă de copiii voştri, pentru care Crăciunul înseamnă o mulţime de lucruri de care noi, bătrânii, am cam uitat.

Am cel puţin doi prieteni, unul tânăr şi unul nu, care mă tot roagă să fiu mai optimist, să ofer speranţe cititorilor mei, pentru că nu-i chiar totul negru şi întunecat pe lumea asta. Aşa e, au dreptate oamenii ăştia, o să încerc să-i ascult măcar acum, la sfârşit de an. De-aceea o să vă spun că tot ce ni se-ntâmplă e doar o iluzie. De fapt, trăim vremuri minunate, pline de culoare şi sevă. În fond, vorba cuiva, contează călătoria, nu destinaţia. Nu contează unde ajungi, contează cum faci paşii ăştia pe drumul spre destinaţia finală, în ce viteză şi cu ce efecte asupra ta şi a celorlalţi. De-aia, bănuiesc, e nevoie să fim mai buni.

Ce să vă mai spun? Aveţi oricum treabă, cumpărături şi curăţenie de făcut. N-aveţi timp de citit ziare. Dacă, totuşi, vă faceţi timp şi pentru asta, atunci reţineţi a mea şi-a noastră sinceră urare: Crăciun fericit, sănătate şi La Mulţi Ani! De restul au grijă cei care se roagă şi muncesc pentru binele nostru...